Aricii ucraineni fac ravagii în rândul tanchiștilor ruși. Cum le-a venit ideea și cât de eficienți sunt

Localnici ucraineni meșteresc obstacole pentru a-și apăra orașele de tancurile rusești. „Aricii de oțel”, cunoscuți și ca „arici cehi” sunt vechi dispozitive anti-tanc dezvoltate între cele două războaie mondiale după un model creat în Cehoslovacia anilor 1930.

Când tancurile și artileria rusă au dat buzna în Ucraina pe 24 februarie, au dat semnalul că nu este doar un atac asupra vecinilor, ci începutul unei invazii de anvergură. Dar civilii ucraineni au început repede să-și facă mijloace de autoapărare.

Printre acestea se numără aricii, baricade mari făcute din profile I din oțel. Structurile sunt menite să se rostogolească sub vehicule pe roți și să le perforeze, sau să se fixeze sub un vehicul pe șenile, cum este tancul, și să-l suspende de la sol, conform unui curs de la US Army Engineering School. Forma lor face să poată fi îndepărtați din apropiere, spre deosebire de alte bariere care pot fi aruncate în aer de la distanță.

Obstacolele sunt deosebit de folositoare în medii urbane. Tancurile sunt mai eficace pe teren deschis, având dificultăți când sunt înconjurate de tranșee sau păduri și pe străzi înguste. Un traseu urban blocat cu arici poate face un tanc să caute altă rută.

La Lvov, cel mai mare oraș din vestul Ucrainei, producătorul de mobilă Taras Filipceak s-a hotărât să facă baricade anti-tanc din primele zile ale invaziei. La vremea aceea construia o casă, a spus el pentru Agenția France Presse, dar și-a dat seama că din unele materiale pot fi făcuți arici.

Filipceak și-a postat planurile pe Facebook și Instagram, invitând prieteni, cunoștințe și chiar necunoscuți să contribuie cu materiale sau să participe la fabricație. A spus că știe cum să lucreze în metal, dar nu are experiență de război sau tehnică de luptă. „Am intrat pe Wikipedia, am văzut de unde provin, cine i-a inventat și ne-am hotărât să facem și noi”, a declarat el pentru AFP.

Un voluntar, artist a cărui expoziție a fost închisă când a început războiul, s-a alăturat eforturilor. „Nu mai era momentul să ne gândim la artă”, a spus Volo Bevza pentru Hyperallergic, o revistă americană de artă. „Era bună o activitate fizică prin care simțeam că suntem de ajutor.”

Când au început ostilitățile, Bevza și prietena sa, artista ucraineană Victoria Pidust, s-au mutat la Vișnye, o suburbie a Kievului, dar apoi au fugit la Lvov, oraș considerat mai sigur. Acolo au auzit de un grup de localnici care construiau obstacole anti-tanc într-un atelier vechi de prelucrare a metalului. S-au alăturat imediat. Au făcut cam 100 de arici pe care i-au trimis în alte orașe. Când au rămas fără materiale, „am început să folosim șine vechi de tren pentru că rămăsesem și fără bani.”

„Ucrainenii sunt mai uniți ca niciodată. Toată lumea ajută într-un fel”, a spus Pidust. Iar Bevza a adăugat: „Oricum vom câștiga acest război, sunt sigur. Ceea ce mă preocupă este: Cât de mare va fi prețul?”