Premium
Un șir de crime, tratate cu nonșalanță, un șir de poduri cu chipul Diavolului, legende și blesteme, o istorie a Diavolului într-o regiune rurală care încă mai poartă amprente ale evului mediu, istorie scrisă firește de o localnică, atunci „când intră în scenă una dintre convențiile culturale și cu precădere de mare spectaculozitate: pactul cu diavolul” – toate petrecându-se în plină modernitate, în zilele noastre, în miezul unei țări pline de savori de tot felul. Acestea sunt în esență romanul semnalat azi.
E aproape imposibil să nu-l admiri pe Radu Paraschivescu, un scriitor șugubăț capabil să cucerească în egală măsură în romane, povestire, eseu, documentar satiric sau comentariu sportiv, scrie Mediafax.
Cartea pe care o semnalăm astăzi este un roman cu turnură polițistă, diferit de romanele lui „clasice”, dar asemănător prin stil și atmosferă.
Acțiunea se petrece în Franța, o țară pe care o iubește nespus, într-o regiune care l-a captivat (de asemenea și pe Dan C. Mihăilescu, căruia romanul îi este dedicat).
Desfășurare și discuții care amintesc de romanele polițiste clasice, cu numeroase divagații, cu acțiune potolită, cu abundente trimiteri culturale, cu fantezii în care e scrisă/rescrisă istoria locului, pusă sub semnul unor efemere blesteme. Mai ales, cu mult umor, începând cu eroii care deschid povestea, englezul Bertrand Eno și franțuzoaica Anne Drobret care nu puteau să nu se ciondănească în permanență, din moment ce provin din națiuni rivale. Cu câteva crime, care sunt expediate nonșalant și se evită clișeele genului, cu demascarea amuzantă a criminalului, firește tot în discuții intelelectuale. Parodie și livresc. Sper să mai existe suficienți iubitori ai acestui gen literar.
„Merită spus - ține să insiste Radu Paraschivescu în 'Lămurirea' sa – că urmează să citiți un roman care nu seamănă deloc cu celelalte pe care le-am scris. Un roman a cărui acțiune se desfășoară în zilele noastre și are un anume aer de policier. În același timp, este o ilustrată de vacanță pe care o trimit spre public așa cum expediam pe vremuri vederi de la munte sau de la mare celor dragi.”
Scriu editorii: „În multe colţuri de rai se ascund sâmburii iadului. Un asemenea colţ este Saint-Cirq-Lapopie, o aşezare atârnată deasupra râului Lot şi onorată cândva de prezenţa unui mare poet. Numai că farmecul sub care cad turiştii de cum pun piciorul în acest loc începe să se fisureze când coaja aparenţelor crapă şi afişul pitoresc se vede străpuns de nelinişti, întrebări şi secrete de demult. Ce ascund unul sau altul dintre localnici? Ce întâmplări le-au marcat trecutul şi revin ca să le bântuie prezentul? Şi mai ales ce legătură este între vieţile lor prinse în vârtej şi Pont Valentré din Cahors, ridicat cu peste şapte sute de ani în urmă în oraşul străbătut cândva de muschetarii lui Dumas? Se spune, de altfel, că fiecare pod are blestemul lui. Pentru unii, enunţul e un clişeu sau un cârlig de marketing. Pentru alţii, de exemplu pentru o cercetătoare septuagenară, un prilej de analiză amănunţită. Să fie oare adevărat că Pont Valentré stă sub un blestem iscat din încălcarea pactului cu diavolul? Şi să fie cu putinţă ca un justiţiar din umbră să plivească buruienile umane din Saint-Cirq-Lapopie, manevrat de o confrerie cu un nume straniu?
Podul Diavolului este o aventură rural-urbană cu viraje, mistere şi surprize.”
Radu Paraschivescu - Podul Diavolului. Editura Humanitas. 348 pag.
