Premium
Noul cabinet și-a îndeplinit obligația pentru sfârșitul de an: a definitivat proiectul de buget. Urmează acum să-l susțină în Parlament, locul în care, de obicei, intervin trocurile, mișcările de forță, avalanșa de amendamente. Misiunea echipei Cioloș nu e deloc simplă. Avem de-a face cu un guvern neasumat politic de niciun partid, de așa-numiți ”tehnocrați”. Atunci când guvernul e susținut de o majoritate și șeful executivului e și un lider politic care provine din majoritate, lucrurile sunt ceva mai puțin complicate. Se negociază de la caz la caz, șefii de grupuri parlamentare fac înțelegeri pe sub masă, așa încât forma finală a bugetului rămâne în niște parametri generali fixați inițial.
Cu cine va negocia astăzi Cioloș cel fără de partid? Cine va pune stavilă populismului parlamentarilor? Cine le va explica lor care sunt limitele negocierii?
Misiunea noului guvern este, dintr-un anumit punct de vedere, ceva mai ușoară. Parlamentarii nu se vor mai alege pe liste uninominale, cum a fost până acum, deci nu mai au acele ”celebre” colegii pe care trebuia să le îngrijească ca pe niște grădini pe parcursul mandatului. De acolo veneau până acum cele mai multe presiuni: bani pentru biserici, proiecte locale, investiții nefinalizate. Primarii și toată elita locală din colegiu veneau la domnii parlamentari și-i amenințau că nu vor mai fi sprijiniți pentru un nou mandat, dacă nu vin cu ”lista de cumpărături” bifată. Cam așa se făcea bugetul. Într-un fel, nu era rău, pentru că, teoretic, nevoile locale nu pot fi reprezentate altfel decât prin aceste mecanisme. Pe de altă parte, bugetul fiind întotdeauna limitat, e nevoie de o ”mână de fier”, cu viziunea de ansamblu, care să stabilească prioritățile: anul ăsta finanțăm cutare și cutare proiecte, celelalte mai așteaptă. Greu să faci asta, dar absolut necesar.
Așadar, astăzi, guvernul Cioloș nu mai are de negociat cu aproape 600 de reprezentanți ai colegiilor, ci doar cu cei 3-4 lideri ai lor, șefii de partide adică, cei care până la urmă au pixul cu care semnează viitoarele liste parlamentare. După cum s-a dovedit la ultimul vot din Senat pentru încuviințarea arestării lui Dan Șova, amenințarea cu listele pare a fi destul de eficientă. Ea ar putea funcționa și la votul pentru buget. Cioloș trebuie doar să discute cu Dragnea, Gorghiu, Oprea și Hunor ca să-și asigure sprijinul politic. Să le explice care sunt prioritățile, care sunt constrângerile și ce mai poate fi acceptat în materie de mici ajustări de ultim moment. La rândul lor, cei patru lideri trebuie să-și convingă parlamentarii că nu prea au de ales.
Și, totuși, există două puncte sensibile în actualul buget, care au mare legătură cu imaginea partidelor și care, deci, vor fi greu de acceptat chiar de către liderii acestora.
E vorba de salariul minim pe economie și de tăierea finanțărilor pentru biserici. Cele două seamănă cu o mică rebeliune a cabinetului Cioloș față de practicile împământenite ale vechii clase politice. Dar să le luăm pe rând.
Biserica Ortodoxă a avut o influență covârșitoare asupra partidelor politice și, în special, asupra PSD. Vor sta marii ierarhi cu brațele încrucișate? Vor accepta să nu primească anul viitor nici un ban pentru Catedrala Mântuirii Neamului? Greu de crezut. Pe de altă parte, Biserica are din ce în ce mai puțin de oferit politicienilor. La ultima campanie electorală în care unii preoți, nu puțini, s-au implicat pe față în sprijinirea mândrului candidat român ortodox, eșecul a fost vădit. Între timp, BOR se confruntă cu tot mai multe contestări din societate. Scandalul cu ora de religie în școli, chiar scandalul declarațiilor unor înalți ierarhi după incendiul din Colectiv, plus nemulțumirea crescândă a unor segmente active din rândul contribuabililor că Biserica este exceptată de la taxe și impozite fragilizează substanțial credibilitatea instituției, ceea ce o face și mai puțin atractivă pentru politicieni.
Totuși, Biserica rămâne influentă în mediul rural și în comunitățile mici, acolo de unde PSD își extrage mare parte a electoratului. Va rămâne Dragnea spectator la această confruntare între propunerile bugetare ale Guvernului Cioloș și Biserică sau va încerca să aplice câteva corecții în Parlament? Rămâne de văzut.
Creșterea salariului minim pe economie la 1200 de lei era o altă inițiativă a PSD și a fostului guvern demisionar pentru începutul anului viitor. Social-democrații par a-și fi făcut un stindard, de când au venit la guvernare, din mărirea treptată a pragului minim de salarizare, ceea ce a nemulțumit profund mediul privat, acolo unde, știm bine, mulți angajatori trec salariul minim în contractul de muncă și restul beneficiilor le oferă ”pe sub mână”. Creșterea salariului minim a pus o presiune constantă asupra firmelor mici (cele mai multe, de altfel) și nu e deloc clar dacă, într-adevăr, aceste majorări au adus și bani mai mulți la buget sau dacă nu cumva a crescut ponderea celor care utilizează integral ”la negru” forța de muncă.
Dragnea a și condiționat public (vezi aici) votarea bugetului de menținerea angajamentului fostului cabinet susținut de PSD, adică 1200 de lei salariul minim de la 1 ianuarie 2016.
Va abdica Dragnea de la condițiile deja anunțate public sau va ceda Cioloș în Parlament? Greu de anticipat.
Sigur e că un guvern înțelept, cu un deficit la limita lui 3%, fără sprijin politic explicit în Parlament, nu prea își permite să facă ce vrea. Mai degrabă putem presupune că cele două acte de îndrăzneală (tăierea banilor pentru biserici și înghețarea salariului minim) au menirea de a întinde o nadă partidelor politice, pentru a proteja alte capitole mai sensibile pentru echilibrele bugetare. Sau, pur și simplu, e o regie făcută în bună înțelegere cu PSD, care va cere și va primi satisfacție, dar va ocroti alte prevederi din buget mult mai prețioase pentru actualul guvern în an electoral.
