Cum sa combati eficient matematica emotionala din spatele unei remanieri ministeriale

*disclaimer: acest articol este inspirat din faptele politico-institutionale ale anului 2017, fara o referire anume la un moment specific.

Context:

Ai castigat doua scrutine de alegeri pe paliere institutionale diferite (locale si parlamentare), cu mize diferite, dar cu rezultat de imagine foarte puternic in ceea ce priveste consolidarea interna. Mass-media iti stampileaza rezultatul ca istoric si fara precedent din punct de vedere al impactului emotional. Cuceresti bastioane sociale/electorale ce, cultural vorbind, erau impotriva ta din anii ’90 incoace.

Pui bazele unei coalitii parlamentare consolidate, ce functioneaza disciplinat si fara sincope de comunicare. Instaurezi un guvern negociat avantajos din punct de vedere politic, ce incepe sa functioneze sub obladuirea directa a Parlamentului.

Emoții mari pentru Viorel Ilie: Comisia Juridică îi poate decide azi soarta ministrului

Opozitia este intr-o miscare browniana (daca ne referim la coagularea politica), mesajele nu par sa aiba o coordonare sau o proactivitate constanta, nu esti pus in defensiva, controlezi agenda publica si temele de interes, ajungi sa spui tu povestea, nu oponentii tai. Ca in box, esti in avantaj la cantar.

Intriga

Timpul trece in favoarea ta, ai premisele de crestere economica (chiar daca cifrele economice au si unele interpretari), trebuie doar sa fii lasat sa guvernezi. Din pacate, acum intra in scena scenariul Lebedei Negre (Black Swan Scenario – cea mai putin probabila/neasteptata chestiune sa se intample, dintr-o serie de evenimente recurente sau actuale, cu impact in mod direct pe termen scurt si mediu) – incepi sa te autodinamitezi la capitolul imagine institutionala si provoci instabilitate guvernamentala din cauza unor framantari politice (si din lipsa unui adversar extern). Urmeaza remanieri, motiune de cenzura impotriva propriul guvern, mesaje politice cu dublu sens, etc.

Proaspăt UNS ministru al Economiei, Gheorghe Șimon face numiri controversate: A pus la conducerea Transelectrica o nevastă de primar PSD și un suspect de răpire

Ce rezultate apar

Ceea ce nu se vede la televizor sau in titlurile de stiri este resetul institutional. Un ministru remaniat inseamna, de facto, un minister cu frana de mana trasa, o institutie pe stand by, fara niciun drept de semnatura pe proiectele ce au nevoie de aprobare. Orice plan, idee, concept, directie trebuie sa plece de la zero, pe aceleasi proceduri initiale (bineinteles, chestiunile uzuale de functionare institutionala raman in picioare datorita tuturor angajatilor ce nu au tangenta politica). Mergand mai departe, un ministru nou are nevoie de noi recunoasteri pe palierul diplomatic: ambasadori, reprezentanti economici, investitori, directori de directii sau companii aflate in subordine, cu totii direct implicati/afectati de functionarea si deciziile ministerului in sine – cu alte cuvinte, reprogramari de intalniri, reluarea ceremoniilor de salut oficial, reafirmarea proiectelor etc. Pentru orice reprezentant mentionat, desi necesare, aceste proceduri sunt timpi morti si devin redundante, atata timp cat exista sentimentul de scurt-metraj-institutional. Se va ajunge ca pierderea interesului si izolarea sa devina iminente.

Pe scurt, ce poti face:

1. Extrage condimentul politic din fluxul ministerial. Orice conflict/framantare/dangăt politic trebuie (ar trebui) rezolvat in interiorul partidului, in afara opiniei publice si, cu atat mai mult, in afara ariei de afectare ministeriala. Numeste ministri politic, dupa ce i-ai evaluat corect si coerent pentru portofoliul in cauza.

2. Cultiva echipe ministeriale. Cu alte cuvinte, construiecte echipe specifice fiecarui minister in parte, oameni capabili sa lucreze in tandem, sa inteleaga 360 de grade institutia si portofoliile, sa se sprijine intre ei (vezi Pct. 1), ce vor tine steagul sus chiar daca un ministru este nevoit sa plece.

3. Construieste pepiniere ministeriale. Exista o institutie cu probleme, din punct de vedere al leadershipului? Ai cel putin 3 oameni pregatiti sa preia fraiele, ce au lucrat indeaproape si fac parte din echipa (vezi Pct. 2) pentru a nu avea niciun timp mort.

4. Sprijina comunicational ministri. Intr-un cuvant: ajuta-i din punct de vedere comunicational la capitolul imagine. Au avut o abordare eronata? Au iesit din sfera rigorilor? Repara, nu sterge cu buretele; critica in mod constructiv si elegant, nu distruge.

5. Ofera cel putin 3 teme macro si 2 teme micro. Cu alte cuvinte, branding institutional si branding politic. Invata ministri sa nu imprumute agenda opozitiei sau sa foloseasca mesajele acesteia doar pozitiv si in avantajul propriu (temele macro). Invata ministri sa comunice catre un public tinta specific ministerului, nu catre toata populatia (temele micro).

6. Cifrele. Pentru ca orice opera de succes este, inainte de toate, sir matematic, cifrele sondajelor de opinie sunt cruciale. Mergi in profunzime, nu doar la varful increderii gros plan (Guvern, Parlament etc), ci cauta distorsiuni in graficele fiecarui minister, vezi unde poate fi imbunatatit, ce nu a functionat si de ce (analiza contextuala este cruciala, vezi Pct. 4).

7. Rapoarte de activitate. Opinia publica are, psihologic vorbind, memoria scurta (proverbul - orice minune dureaza 3 zile este, de cele mai multe ori, valabil). Foloseste acest deziderat in avantajul tau: fiecare ministru este reprezentantul institutiei pe care o patroneaza. Are in subordine angajati ce indeplinesc o serie de sarcini, cu rezultate. Aceste rezultate merita sa fie publicate in media, sa fie preluate si analizate – vei ajunge sa pastrezi agenda publica in avantajul tau direct (ce se traduce in rezultate bune in termeni de imagine si de incredere – adica electorali).

8. Promoveaza egal/rotativ portofoliile. 25 de ministere impartit la aproximativ 22 de zile lucratoare pe luna = aproximativ un minister pe zi. Atata timp cat nu exista urgente/situatii neasteptate, este cadenta ideala cu care opinia publica se poate obisnui/disciplina.