Premium
În mai multe rânduri când am scris despre Timișoara, am arătat că două reproșuri majore sunt aduse de timișoreni primarului lor Dominic Samuel Fritz și anume: faptul că nu are niciun proiect propriu, nici măcar pe hârtie sau în vorbire, darămite realizat sau în lucru pe teren și că proiectele moștenite de la predecesorul său sunt toate duse mai departe cu întârzieri uriașe și fără noimă, respectiv că Primăria condusă de el dă bani fără precedent în istoria orașului fără licitație, deci cu atribuire directă, către firme cu un singur angajat și chiar fără niciunul, evident clientelare.
În ultima vreme, apropiindu-se alegerile și sondajele dându-l favorit pe fostul primar, Nicolae Robu, Dominic Samuel Fritz duce o campanie de promovare mai ceva ca în campaniile electorale, nevorbind despre realizări, așa ceva el neavând chiar deloc, ci cu două teme: recuperarea patrimoniului de la ”clanuri, interlopi, hoți” –am citat din limbajul lui- și plantarea de copaci.
Așa cum ne-am obișnuit deja să vedem, la fiecare din acestea, replica fostului primar, Nicolae Robu nu se lasă așteptată. În privința copacilor, acesta arată că Fritz n-are motive de laudă cu câți plantează, pentru că și dacă se va ține de cuvânt și va planta în acest an 2.600 de copaci, cum pretinde, tot rămâne cu o medie anuală pe cei trei ani de mandat foarte scăzută și anume, de 1.319 copaci / an, în timp ce sub Administrația Robu s-au plantat 3.743 copaci / an.
Dar spectacol este pe tema luptei pentru recuperarea patrimoniului. Fritz repetă obsesiv în ultima vreme că nimeni până la el n-ar fi făcut nimic de 30 de ani pentru apărarea și recuperarea patrimoniului Timișoarei, iar acum el aduce înapoi o mulțime de bunuri, în speță terenuri.
La asta, Robu a sărit ca ars, replicând că, de fapt, el cu echipa lui au dus toate luptele, Fritz fiind doar beneficiarul respectivelor lupte, prin faptul că sentințele din vremea lui au fost contestate la Înalta Curte și abia acum au rămas bătute în cuie și, prin urmare, posibil de pus în practică. Și ca să fie cât se poate de convingător, dă exemplu cu ce s-a întâmplat pe speța ”Ștrandul Termal”, într-o postare pe Facebook cu tilu foarte dur, dar altfel eminamente tehnică.
O reproducem:
”Vremurile lui Goebbels și Ceaușescu au apus, d-le Fritz, nu mai ține cu propagandă goebbelsiană. respectiv ceaușistă, nu ne mai subestima pe noi, timișorenii, pe noi, românii!
Știm foarte bine, fie din cele trăite, fie din cărți și filme, cum se prezentau lucrurile și care era realitatea pe vremea comunismului, respectiv hitlerismului!
Este incredibil cum un personaj ajuns din șomer Primar și clica din jurul lui își permit ca în România democrată a deceniului 3 al secolului 21 să ne ofere ceea ce credeam că e rămas pentru totdeauna ca tristă amintire!
Ce fel de om ești tu, cel ce afirmi că nimănui nu i-a păsat de patrimoniul Timișoarei timp de 30 de ani și ai venit tu, mare luptător pentru recuperarea lui, să-l salvezi, când, de fapt, cei pe care tu îi blamezi au luptat de-adevăratelea, iar tu nu faci decât să culegi roadele luptei lor?!
Pentru că la ordinea zilei este subiectul “Ștrandul Termal”, iată, stimați timișoreni, stimați compatrioți, cum stau lucrurile în realitate privitor la acest bun patrimonial:
(1) În 2009 a expirat contractul de închiriere a Ștrandului Termal către firma GPG și pentru că această firmă nu a acceptat o nouă chirie și nici nu a vrut să părăsească bunul, pretinzând pentru a-l părăsi plata în prealabil a investițiilor făcute, Primarul Ciuhandu a intentat proces
(2) Dupa 5 ani prin instanțe, s-a ajuns, în 2014, la o sentință a Curții de Apel Timișoara favorabilă firmei, aceasta obținând obligarea Primăriei la prelungirea până în 2017 a contractului de închiriere expirat în 2009 și la plata către ea a contravalorii de 3.5 milioane euro a investițiilor făcute, cu mandat de executare silită a Primăriei, în 2015, pe această sumă
(3) Primarul Robu a negociat cu avocatul firmei și l-a convins să accepte amânarea executării silite, cu argumentul că Primăria a contestat sentința la Înalta Curte și e firesc să se aștepte pronunțarea acesteia
(4) În octombrie 2015, Înalta Curte s-a pronunțat, a aprobat contestația lui Robu -nu a lui Fritz, “marele luptător”!-, anulând sentința din 2014 menționată la (2) și dispunând rejudecarea cauzei la Curtea de Apel Timișoara
(5) În urma rejudecării, Curtea de Apel Timișoara a dat câștig de cauză Primăriei conduse de Nicolae Robu -nu de Dominic Samuel Fritz, “marele luptător”!-, , dar sentința a fost atacată de firma GPG cu recurs, ajungându-se din nou la Înalta Curte
(6) În 2020, cu Robu Primar -nu cu Fritz, “marele luptător”!-, Înalta Curte a respins recursul, lăsând definitiv și irevocabil valabilă victoria Primăriei în lupta pentru Ștrandul Termal, tot ce a mai rămas de făcut fiind evacuarea firmei GPG și recuperarea de la ea a prejudiciului creat prin utilizarea sa în toți acei ani
(7) Cum, însă și pentru evacuare și pentru recuperarea prejudiciului alte procese s-au impus, Administrația Robu în acest stadiu și-a încheiat mandatul. Și a făcut-o cu fruntea sus, luptând pe toate fronturile pentru interesul public! E de bun simț, de înțeles că nu e puțin lucru să întorci situația de la sentință negativă, cu mandat de executare silită pentru o sumă de milioane de euro -3.5 milioane!-, la sentință favorabilă, definitivă și irevocabilă, inclusiv de Înalta Curte consfințită ca atare!”
***
Rămâne de văzut dacă timișorenii vor merge încă o dată după fenta fritzistă, cum au mers în 2020 –temele ”lupta cu clanurile” și ”plantarea de copaci” sunt foarte bine alese de cei ce se ocupă de imaginea lui Fritz- sau, de data asta, pățiți fiind, vor merge masiv la vot pentru a scăpa de cel ce i-a păcălit atât de urât în 2020.
