Victor Ponta, cel mai bun prim-ministru după 1989

La doar o lună după ce a preluat mandatul de premier, a fost acuzat de plagiat, după un articol publicat în revista Nature, care compară teza sa de doctorat cu alte lucrări universitare anterioare. Nu doar că refuză să demisioneze, dar prin Liviu Pop, ministru al educației, schimbă componența CNATDCU (comisia de pe lângă MEN care stabilește plagiatul demnitarilor) și primește verdict favorabil. Universitatea din București, cea care a eliberat diploma de doctor, a constatat plagiatul și a cerut Ministerului Educației retragerea titlului de doctor. Nici până astăzi MEN (în subordinea fostului prim-ministru) nu a dat un răspuns solicitării.

Numește un loial, pe nume Grăjdan, la Inspectoratul de Stat în Construcții, trecut în subordinea premierului, iar acesta emite ilegal un act prin care statul român neagă prejudiciul adus de Adrian Năstase, mentorul politic al lui Victor Ponta. Grăjdan este pus sub urmărire penală, actul este anulat, iar Năstase primește prima condamnare definitivă la închisoare chiar în prima lună de mandat a lui Ponta.

Ponta uzurpă calitățile oficiale ale șefului statului, forțând participarea sa la Consiliul European din iunie 2012, în calitate de premier, în ciuda prevederilor constituționale. Pur și simplu se urcă în avion și ajunge primul la Bruxelles, punând într-o situație jenantă statul român.

În vara lui 2012 Ponta semnează o serie de OUG, care suspendă atribuții ale CCR, pentru a putea desăvârși în grabă suspendarea Președintelui României. Lumea civilizată ia atitudine și Ponta bate în retragere treptat, doar după ce Barosso, fostul șef al Comisiei Europene, îi dă o TO-DO-LIST de implementat urgent pentru restabilirea statului de drept. Comisia de la Veneția a studiat procedurile și actele normative emise de guvernul Ponta înainte de suspendare și arată că a fost o lovitură dată statului de drept.

În guvernul Ponta au intrat de la bun început multe persoane dubioase, fie acuzate de plagiat, fie urmărite penal sau trimise în judecată. Pe unii i-a retras în urma unor scandaluri publice uriașe, alții au fost eliberați din funcție abia după ce au primit condamnări în primă instanță (cazul Fenechiu).

Ponta ratează două privatizări importante - CFR Marfă și Oltchim. Prima pare o combinație personală cu omul de afaceri Gruia Stoica, cu obiectivul final de a zădărnici procesul de privatizare a companiei de stat, concurentul companiei private conduse de Stoica (GFR). A doua este un joc de ”poză” electorală, făcut împreună cu Dan Diaconescu, înainte de parlamentarele din 2012.

Ponta cedează aproape 400 de milioane de dolari, datorie a KazMunai Gaz către statul român, conform contractului de privatizare a Rompetrol. Există suspiciunile unor avantaje de natură materială pe care Ponta însuși le-ar fi obținut din HG care anulează uriașa datorie.

Ponta a introdus două taxe perfect inutile pentru a compensa gaura de la buget creată de pomenile electorale acordate în primul an de guvernare. Supra-acciza la combustibil este promovată ca o taxă plătită pentru a construi mai repede autostrăzi și pentru modernizarea drumurilor naționale. Destinația a fost repede uitată și, doi ani mai târziu, Ponta recunoaște inutilitatea celor două taxe, pe care intenționa să le scoată prin nou Cod Fiscal.

Ponta decide să aprobe proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montana, în favoarea unei companii canadiene, în ciuda promisiunilor repetate, înainte să ajungă la guvernare, că va îngheța acest proiect. Mai mult, moțiunea de cenzură pe care Ponta și USL au inițiat-o împotriva guvernului Ungureanu cerea stoparea acestui proiect. Moțiunea a avut succes, dar Ponta s-a răsucit, provocând proteste masive în București și alte mari orașe. Proiectul a fost trimis spre Parlament și îngropat de partidele politice de frica unor manifestații de stradă uriașe.

Ponta face scăderi succesive la TVA, mai întâi la pâine, apoi la toate produsele alimentare și face presiuni publice asupra mediului privat pentru scăderea prețurilor, intervenind brutal, ca reprezentant al statului, în jocul cererii și ofertei.

În iarna lui 2014, Ponta refuză numirea lui Iohannis, PNL, în funcția de vicepremier și pierde majoritatea în Parlament pentru scurt timp. Rupe o grupare liberală sub umbrela lui Tăriceanu, căruia îi oferă președinția Senatului, și, prin recrutări succesive, la UNPR reușește să mențină numărul de parlamentari pentru a-și păstra funcția de premier.

La începutul lui 2014, un accident aviatic are loc în Munții Apuseni. În loc să coordoneze operațiunile de salvare, premierul se află la o șuetă cu jurnaliști, iar, ulterior, aruncă responsabilitatea în cârca STS, deși ISU și Ministerul Transporturilor erau direct responsabile de gestionarea situației de urgență.

Înainte de alegerile prezidențiale din 2014, Ponta emite o OUG prin care permite primarilor, timp de o lună, să treacă la alte partide, fără să-și piardă funcția, conform legii în vigoare. OUG nu este contestată de Avocatul Poporului, un loial al PSD, și sute de primari, pe lângă mii de consilieri locali, trec de la partidele aflate în Opoziție la PSD și UNPR, sprijinindu-l pe Ponta în campania de la prezidențiale. CCR a declarat mult mai târziu OUG neconstituțională, cerând repararea efectelor ei, dar majoritatea parlamentară din jurul PSD nu a corectat niciodată acest abuz neconstituțional.

La alegerile prezidențiale din 2014, Ponta (candidat și premier) menține un număr mic de secții de votare pentru votanții din Diaspora și refuză să mărească numărul acestora la al doilea tur de scrutin, de teamă că un număr mare de alegători din străinătate (votanți anti-PSD) vor balansa rezultatul votului în favoarea contra-candidatului său. Abuzul trezește o revoltă uriașă în țară și în afara țării, ceea ce conduce la răsturnarea tuturor predicțiilor: Ponta pierde alegerile. Rămâne totuși în funcția de premier.

Ponta este urmărit penal în dosarul Turceni-Rovinari, alături de camaradul său, Dan Șova, dar refuză să demisioneze fiind singurul premier din Uniunea Europeană cu acest statut judiciar, aflat în funcție. Parlamentul refuză să aprobe urmărirea sa penală pe unul din capetele de acuzare (conflict de interese).

În toamna lui 2014, dosarul Turceni-Rovinari merge în instanță, iar Victor Ponta își schimbă statutul din urmărit penal în inculpat, dar refuză, în continuare, să demisioneze, deși, este evident pentru toată lumea, că nu mai are niciun fel de contact oficial la nivel european și este izolat de principalii parteneri ai României.

Ponta a inaugurat în grabă un segment de autostradă, dat în folosință, înainte de alegerile prezidențiale din 2014, iar, după un an de zile, o mare parte s-a surpat, din cauza nerespectării studiilor geologice de către constructor.

Inculpat, acuzat de plagiat, izolat în PSD, Ponta începe o campanie agresivă de subminare a bugetului României, promovând relaxări fiscale fără acoperire și creșteri de salarii în sectorul bugetar, care riscă să arunce în aer deficitul bugetar din următorii ani.

Ponta a fost acuzat în repetate rânduri de Inspecția Judiciară de influențare a justiției prin frecvența comentariilor negative la adresa deciziilor judecătorilor și procurorilor care vizau prieteni politici.

Ponta a fost implicat, împreună cu aliatul său, Crin Antonescu, în distrugerea ICR, prin trecerea sa în subordinea Senatului și numirea unor apropiați politici, vehement contestați în lumea culturală.

Absorbția fondurilor europene s-a făcut doar pe seama contractelor semnate în guvernele anterioare. Guvernul nu a semnat în primii doi ani de mandat nici măcar un contract pe fonduri europene.

În primăvara anului 2014, dă o HG223/2014 prin care accesul la lista foștilor ofițeri acoperiți ai serviciilor secrete devine interzis. Ulterior, Ponta a fost acuzat public de șeful statului că a fost ofițer acoperit al SIE în perioada în care era și magistrat, cu încălcarea Constituției.

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!