Premium
Obligația de a plăti facturile la utilități în termen de 15 zile de la emiterea acestora ar fi neconstituțională. Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (61) și (9) din Legea nr. 51/2006, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 225/2016, apreciind că prevederile sus-menționate nu întrunesc exigențele art. 1 alin. (3) și (5), art. 21, art. 24 și art. 44 din Constituţie.
În actuala reglementare, utilizatorii serviciilor de utilităţi publice sunt obligaţi să achite facturile în termenul de scadenţă de 15 zile, termen care însă curge de la data emiterii facturilor, iar nu data primirii facturilor. Avocatul Poporului consideră că, în condițiile în care termenul curge de la data emiterii facturii și, în plus, factura constituie titlu executoriu, dispozițiile legale criticate au un caracter excesiv pentru utilizatorii obligați să plătească factura în doar 15 zile de la emitere, nu de la primire, termenul instituit fiind unul incert, care depinde de o serie de factori subiectivi, imprevizibili (spre exemplu, operativitatea funcționării serviciilor de comunicare prin poștă). Poate că scopul unei asemenea modificări legislative este oferirea pentru furnizorii de servicii a unei modalităţi mai eficiente de valorificare a creanţelor, însă o asemenea soluție nu instituie nicio garanție pentru utilizatorii serviciilor de utilităţi publice.
Vezi și: ALERTĂ - Comisia Europeană dă în judecată România la CJUE
Principiul legalității, statuat la nivel comunitar prin art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și consacrat la nivel național de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, implică o obligaţie pozitivă a legiuitorului, de a reglementa prin texte clare şi precise. Având în vedere că factura constituie, în actuala reglementare, titlu executoriu, este necesară asigurarea unui just echilibru între drepturile patrimoniale ale furnizorilor și cele ale utilizatorilor de servicii publice, care pot suferi vătămări ca urmare a aplicării acestor dispoziții inechitabile. Prin urmare, trebuie gasită o soluție legislativă care să permită şi să garanteze exprimarea intereselor tuturor părţilor, asigurarea accesului liber la justiție și exercitarea dreptului la apărare.
Curtea Constituțională a României, prin Deciziile nr. 26/2012 și nr. 582/2016, a constatat că legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, respectiv criterii de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesare.
Ca atare, din perspectiva nepredictibilității legii, Avocatul Poporului menționează că utilizatorii serviciilor publice se pot afla în situația de a primi factura după împlinirea termenului de scadență de 15 zile, termen care curge de la emitere. Avocatul Poporului apreciază că soluția legislativă adoptată este lipsită de garanţii în ceea ce îl priveşte pe debitorul obligației de plată a facturii, neachitarea în termen putând avea importante consecinţe asupra securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice, precum și asupra patrimoniului utilizatorului, fără ca întârzierea în îndeplinirea obligațiilor să îi fie imputabilă.
De asemenea, noua reglementare nu cuprinde nicio normă care să stabilească posibilitatea utilizatorului obligat să plătească o factură ce-i parvine după împlinirea termenului de scadență, de a-şi exprima poziţia sau opoziţia, de a formula vreo apărare, de a proba buna sa credință și faptul că se găsește în situația de a plăti penalități pentru o întârziere care nu-i este nicidecum imputabilă. Lipsa unor prescripţii exprese cu privire la mijloacele pe care debitorul le-ar putea folosi pentru a combate pretenţiile creditorului face ca reglementarea preconizată să fie lipsită de previzibilitate, permiţând să planeze incertitudinea asupra unui act juridic care constituie titlu executoriu.
Totodată, dispozițiile legale criticate aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie al utilizatorului, consacrat de art. 21 din Constituție, în contextul în care momentul de la care începe să curgă termenul de scadență pentru plata facturii îl reprezintă data emiterii, incertitudinea momentului primirii facturii de către destinatar constituind, în opinia Avocatului Poporului, un obstacol în exercitarea dreptului de acces la instanţă. Momentul de la care legiuitorul stabilește curgerea termenului de scadență nu este unul rezonabil, depăşind cadrul constituţional referitor la asigurarea accesului la justiţie. Or, prin efectul dispoziţiilor criticate, se produce un dezechilibru în defavoarea utilizatorului de servicii publice, în sensul că acesta trebuie să suporte sancţiunea unor penalități ori chiar consecințele patrimoniale ale titlului executoriu, fără a avea măcar posibilitatea de a formula apărări înainte de producerea acestor consecințe juridice.
Întreaga motivație pe care se bazează opinia Avocatului Poporului se regăsește pe site-ul instituției, la secțiunea Contencios constituțional – Excepții de neconstituționalitate.
