Premium
1 Timiş, s-a hotărât să nu mai candideze pentru un nou mandat. Chiar dacă se retrage oficial abia peste doi ani, deputatul liberal pare dispărut din peisajul politic încă de pe acum. S-a hotărât să ignore presa locală timişoreană, iar la partid sau la cabinetul parlamentar nu a mai fost văzut de ceva vreme. În acest context, Horia Cristian a început să fie bănuit ba că ar fi nemulţumit de fuziunea cu PDL, ba că ar trece de partea lui Tăriceanu, cum a făcut prietenul sau Petru Ehegartner şi chiar fratele său, Sorin Cristian.
Deputatul Horia Cristian vorbeşte, într-un interviu pentru stiripesurse.ro, despre retragerea sa din politică. Acesta nu dezvăluie vreun motiv concret pentru retragere, însă dă câteva detalii inedite despre fuziunea cu PDL (discuţiile au început cu mult înainte decât se credea) şi comentează ironic situaţia deputatului PDL Cornel Sămărtinean, care a prins loc în Parlament pe acelaşi colegiu, la redistribuire. Sămărtinean este în prezent anchetat de DNA.
Reporter: - Este adevărat că nu veţi mai candida?
Horia Cristian: - Nu am să mai candidez. Mă retrag din politică. Spre deosebire de mulţi alţii, eu am o profesie. Eu sunt medic. Două mandate au fost de ajuns, e OK, suficient.
Rep.: - Ce anume v-a convins să renunţaţi? Puţini sunt cei care, odată ajunşi într-o asemenea poziţie, se retrag de bună voie şi nesiliţi de nimeni.
H.C.: - Mai ales într-un sistem uninominal, unde dacă te ţii de treabă cât de cât la tine în colegiu ai şanse foarte mari să fii reales. Nu mai... Fiecare capitol din viaţă se încheie. Ăsta se încheie pentru mine peste doi ani. Nu mai candidez. Le-am spus şi colegilor din PNL să găsească un candidat bun, să-l sprijine.
Rep.: - După fuziune, probabil că va fi domnul Sămărtinean, că e pe acelaşi colegiu.
H.C.: - Domnul Sămărtinean cred că o să fie ocupat un pic cu altceva. Numai un pic, dar numai un pic... în rest nu prea mult.
Rep.: - Sunteţi nemulţumit de fuziune?
H.C.: - Nu, eu am fost unul dintre promotorii ideii de fuziune. Este obligatoriu să avem un partid de dreapta mare şi nu exista un alt moment în care să te desparţi de Băsescu şi să scapi de sub influenţa lui. Dacă treceam momentul ăsta, la anul, Băsescu şi-ar fi reluat activitatea, ar fi reintrat în politică, ar fi tras sfori. E cel mai jos moment al lui Băsescu. Noi am avut discuţii încă de acum doi ani, în grupul parlamentar, despre ce ar trebui să facem. E clar, ca să te poţi opune unui partid cum este PSD, care are 35%, trebui să formezi un partid de dreapta puternic. Asta se poate face numai prin fuziunea cu celelalte partide de dreapta. Mai era problema să scapi de influenţa lui Traian Băsescu. Ce a rămas din PDL e clar că sunt cei care nu-l doreau pe Traian Băsescu. Bineînţeles că mai sunt printre ei şi unii "conservă" pe acolo, dar sunt minoritari, nu pot să influenţeze în mod deosebit viitorul partid. Pentru mine e greu de înţeles poziţia lui Tăriceanu.
Rep.: - Poate vă lămureşte domnul Ehegartner.
H.C.: - Am discutat şi cu Petre, şi cu fratele meu, care şi el este un simpatizant. Eu sunt ferm, consecvent, ştiu unde-mi stă loialitatea. Loialitatea mea este faţă de PNL.
Rep.: - Totuşi, care este motivaţia retragerii? Sună atât de atipic pentru politica românească!
H.C.: - Mai sunt şi atipici în politica românească. Poate că de aia nu sunt iubiţi politicienii români, pentru că ăia ca mine sunt atipici. Eu tot încerc să fac o paralelă cu ce se întâmplă în alte ţări. Uitaţi-vă ce s-a întâmplat în Slovenia. Pentru mine, e un exemplu tipic, un model extraordinar. Poate avea succes un om complet nou sau aproape nou în politică. Şi cazul cu Mircea Diaconu, care mie-mi confirmă. Mircea Diaconu a fost votat pentru că el nu a fost perceput ca fiind om politic. A fost perceput ca unul care s-a luptat cu sistemul şi a învins. Oamenii s-au identificat cu Mircea Diaconu. Au zis «Hai să le arătăm la fraierii ăştia care fac politică că noi vrem altceva!».
