Premium
Țara noastră e pe cale să piardă mulți bani în litigiile internaționale. România a fost implicată în 13 cazuri judecate de ICSID, dintre care 8 au fost soluționate, iar 5 sunt în desfășurare. Deși majoritatea cazurilor pană acum au fost câștigate de România (de exemplu, Noble Ventures, EDF, S&T Oil, etc.), tendința pare să se fi inversat în ultima perioadă, iar România a pierdut cele mai recente cazuri rezolvate de ICSID (Ioan Micula - European Drinks, Hassan Awdi - RODIPET și zilele trecute cu ENEL).
Vezi și: Turcia lansează acuzații grave la adresa SUA: CIA și FBI sunt implicate
Ultimii care au intrat în horă sunt kazacii de la KazMunnayGaz care au acționat statul român în judecată și sumele nu sunt deloc mici. Să nu uităm de Gabriel Resources... Se anunță vremuri sumbre și pagubele le vom plăti cu toții de la Bugetul de stat.
ICSID (International Centre for Settlement of Investment Disputes) este cea mai importantă instituție în ceea ce privește arbitrajul în domeniul investițiilor. Aceasta a fost înființată în 1966, în baza Convenției ICSID, care a fost ratificată de 153 state (Romania a ratificat convenția în 1975). În cadrul mecanismului prevăzut de Convenția ICSID și diverse tratate bilaterale sau multilaterale, investitorii ale căror drepturi au fost încălcate de către stat deși operau conform legislației în vigoare, pot iniția o procedură în fața unui tribunal internațional de arbitraj împotriva statului-gazdă și pot urmări compensări financiare pentru daunele pe care le-au suferit. În principiu, doar cazurile importante de încălcare a unor drepturi din partea statului gazdă sunt aduse în fața arbitrajului ICSID. Astfel de încălcări se referă, de obicei, la eşecul statului în a asigura un tratament corect și echitabil al investitorului (inclusiv non-discriminatoriu), precum și în a proteja deţinerile investitorilor şi faptul că se pot bucura de investiţiile lor, etc.
Vezi și: Dezvăluirile care l-ar putea înfunda pe Tăriceanu: STENOGRAME cu SOV despre șeful Senatului
O specificitate importantă a procesului ICSID este că statul va fi răspunzător în raport cu legislația internațională pentru acțiuni sau omisiuni ale unor categorii mari de entități care fie sunt organe de stat, fie sunt controlate sau administrate de stat. Natura instituțiilor statului ce pot fi implicate depășesc puterea executivului sau cea a Guvernului. În anumite circumstanțe, inclusiv acțiunile derulate de aparatul legislativ sau juridic pot atrage responsabilitatea statului și pot rezulta în compensații financiare semnificative pentru investitorul vătămat. În cazul în care tribunalul de arbitraj dispune acordarea oricărui fel de compensaţii investitorului, atunci statul respectiv are obligația de a se conforma hotărârii arbitrare într-un timp adevcat.
O dispută între grupul KazMunayGas și statul român în fața unui tribunal international de arbitraj ar putea face referire la investițiile KazMunayGas în trei companii care au aparţiut anterior statului: Rompetrol SA (actualmente, Oilfield Exploration Business Solutions (OEBS)), Vega SA (Vega) și Rompetrol Rafinare SA (RRC). Există două surse fundamantale de dispută:
Citeşte şi: Sondajele sunt făcute de faţadă în PNL: 'Se ştie dinainte cine candidează'
(I) asocierea injustă a OEBS ca parte civilă într-o acțiune penală într-o acţiune în justiţie cu privire la presupusa delapidarea a unor creanțe rezultând din operațiuni anterioare ale companiei în Libia, precum și punerea sub sechestru a activelor OEBS (Cazul Creanțelor din Libia);
și (II) asocierea injustă a OEBS, RRC și KMG International NV (KMGI) ca părți cu răspundere civilă într-o investigație privind presupuse acțiuni penale ce ar fi avut loc în urmă cu mai mult de 10 ani, printre care: privatizarea ilicită a Vega, privatizarea ilicită a RRC și emiterea ilicită de obligațiuni de către RRC, în 2003, precum și punerea sub sechestru a activelor OEBS, RRC și KMGI (procesul nr. 225/2006).
De exemplu, în cadrul demersurilor de arbitraj international, grupul KazMunayGas ar putea căuta să demonstreze și să obțină compensații pentru varii încălcări ale tratatelor antemenționate, incluzând, printre altele, exproprieri fără compensații, tratament discriminatoriu, injust și arbitrar din partea statului român împotriva investițiilor KazMunayGas în România.
De ce se recurge la astfel de acțiuni
Arbitrajul ICSID este în general un mecanism de ultimă instanță care poate fi folosit de un investitor atunci când nu există o alternativă satisfăcătoare pentru protejarea valorii sau existenței unei invesiții deținute într-o țară străină. Arbitrajul ICSID poate fi un mecanism prin care investitorul obține compensații financiare pentru pierderea unei investiții sau o metodă de a obține protecție în fața unor viitoare încălcări ale drepturilor sale de către statul gazdă.
Care sunt pașii de urmat și cât durează o astfel de procedură?
Vezi și: SEISM în Ministerul de Interne: Înregistrările care pot duce la DISTRUGEREA sistemului / VIDEO
Procedura este inițiată prin transmiterea unei notificări către Guvern pentru soluționarea amiabilă a diferendului. Documentul trebuie să indice faptele și încadrarea juridică a acțiunilor sau omisiunilor instituțiilor statului, care au condus la încălcarea drepturilor investitorului. Notificarea reprezintă începutul unui proces de consultare cu guvernul, prin intermediul căruia se urmărește rezolvarea amiabilă a disputei. După o perioadă, care este de 3 luni (în cazul tratatului de investitii bilateral semnat cu Olanda și Tratatului privind Carta energiei) sau 6 luni (în cazul tratatului de investiții bilateral semnat cu Kazahstan), în funcție de acordul de investiții pe care KazMunayGas decide să îl invoce, dacă nu s-a ajuns la o soluție acceptabilă, investitorul poate începe procedura de arbitraj propriu-zisă, prin transmiterea unei solicitări de arbitraj către Secretariarul ICSID. Ambele părți (investitorul și statul) au dreptul de numi un arbitru. De principiu, cele două părți vor alege împreună o a treia persoană care să îndeplinească rolul de președinte al tribunalului arbitrar, care, după audierea părților, are puterea de a stabili un calendar al desfășurării procedurii. În general, procesele împotriva României au fost soluționate într-o perioadă de circa patru ani.
Care sunt riscurile financiare pentru România în ceea ce priveşte cazul nostru; dar în ceea ce priveşte riscurile cu privire la alte cazuri în care România este implicată?
Cu condiţia că investitorul poate construi un caz solid în ceea ce priveşte încălcarea drepturilor sale, recunoscută sub prevederile dreptului internaţional, un stat care este reclamat într-un caz de arbitraj ICSID se confruntă cu riscuri semnificative de a fi obligat să plătească compensaţii financiare investitorului (mai ales atunci când metode de actualizare a fluxului de numerar sunt utilizate pentru calcularea daunelor, ceea ce înseamnă că statul ar putea fi obligat să plătească de asemenea valoarea unor profituri viitoare).
Întrucât mulţi investitori care apelează la arbitraj prin ICSID şi-au pierdut complet sau în mare parte afacerea, implicaţiile financiare ale unui caz ICSID ar putea fi foarte important. De exemplu, în cazul Micula I, România a pierdut aprox. 250 milioane de dolari prin plata de daune către investitori. Potrivit informaţiilor care sunt publice, în prezent, revendicările împotriva statului român se situează între aprox. 100.000.000 dolari (Alpiq) şi posibil mai multe miliarde de dolari (Gabriel Resources). Dacă statul pierde cazurile, pierderile suportate de stat s-ar putea de fapt dubla: nu numai că Guvernul va trebui să plătească compensaţii, dar valoarea productivă a investiţiilor ar putea fi déjà distrusă (ceea ce înseamnă că statul va colecta mai puţin în taxe datorate bugetului de stat şi va înregistra pierderi în ceea ce priveşte crearea de locuri de muncă). În unele cazuri extreme, valoarea daunelor acordate investitorilor poate ajunge până la 4,6 miliarde de dolari (suma netă, excluzând dobânzile, , datorată de Venezuela pentru mai multe cazuri pierdute la ICSID).
Vezi și: Reacție DURĂ a BNR după zvonuri lansate de unii politicieni: Depozitele populației sunt protejate!
Cine va plăti dacă România pierde atât în acest caz, cât şi în celelalte cazuri?
Statul român, prin Ministerul de Finanţe.
