Premium
Flancul Estic al Alianţei Nord-Atlantice trebuie să devină un bastion al lumii libere împotriva ameninţărilor proiectate de Rusia, iar pentru acest lucru trebuie să strângem rândurile, să ne consolidăm instituţiile şi să parăm atacurile hibride proiectate împotriva noastră, afirmă preşedintele Senatului, Nicolae Ciucă.
"Pentru aderarea la NATO au contat decisiv dorinţa românilor de a fi parte a lumii libere, determinarea şi responsabilitatea clasei politice, profesionalismul şi sacrificiul militarilor noştri", subliniază Nicolae Ciucă.
Ca militar şi comandant spune că a purtat "greutatea şi responsabilitatea" pentru vieţile camarazilor săi. "Am condus mai multe misiuni riscante, în care am pierdut tehnică, am avut şi răniţi, dar nu am pierdut niciun camarad. Este lucrul care contează cel mai mult pentru un comandant - să nu piardă niciun om", precizează actualul preşedinte al Senatului.
AGERPRES: S-au împlinit 20 de ani de când România a devenit membru al NATO (29 martie 2004) şi se vor împlini 75 de ani de la înfiinţarea Organizaţiei Nord-Atlantice (4 aprilie 1949). De unde am pornit ca membri în această organizaţie şi unde suntem în prezent? Care ar fi momentul cel mai important pentru România în acest parcurs?
Nicolae Ciucă: Este foarte bine să ne amintim de unde am plecat pentru a recunoaşte cât de mult a realizat România în ultimele decenii. România s-a schimbat fundamental. De la o ţară ieşită din comunism şi fostă membră a Pactului de la Varşovia, ţara noastră a devenit, în doar trei decenii, un pilon de stabilitate şi securitate în regiune, un membru NATO respectat şi un partener de încredere pentru aliaţi. Pentru această transformare a fost nevoie de efortul întregii societăţi, de acordul şi munca întregii clase politice. Imaginaţi-vă cum ne-am simţi astăzi când statul vecin este victima unei invazii brutale dacă am fi singuri şi nu am face parte din NATO.
Aderarea la NATO şi apartenenţa la Uniunea Europeană au fost marile obiective naţionale ale României postcomuniste. Am reuşit pentru că generaţii succesive şi guvernări succesive au înţeles că, dincolo de ideologii şi preferinţe, sunt momente în care politica internă, orgoliile şi disputele trebuie să se oprească la frontiere, metaforic vorbind. În aceste momente, interesul public, interesul cetăţeanului şi obiectivele de ţară primează. Intrarea în NATO este meritul românilor. Ei sunt cei care, după decembrie 1989, au cerut ca România să fie parte a lumii libere. Ei au fost cei care au determinat elitele politice să îşi asume obiectivele noastre naţionale pe care le-am menţionat - aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană. Tot ei sunt astăzi cei care înţeleg mizele stabilităţii politice şi necesitatea ca ţara noastră să rămână un pilon de stabilitate democratică şi securitate în regiune, pe fondul războiului din Ucraina şi ambiţiilor expansioniste ale Rusiei.
Drumul nostru către NATO nu a fost nici uşor şi nici scurt. România a depus cererea oficială de accedere la Alianţă în anul 1993, dar aderarea propriu-zisă s-a realizat 11 ani mai târziu. A fost nevoie, aşadar, de tenacitate şi consecvenţă din partea întregii clase politice. Aderarea la NATO nu a venit de la sine. Pentru acest statut a trebuit să demonstrăm că suntem parteneri serioşi şi că vrem să fim parte a democraţiei occidentale. Totodată, trebuie să menţionăm rolul jucat de celelalte instituţii din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi trebuie subliniat rolul Ministerului Afacerilor Externe în acest demers. Armata României a jucat un rol esenţial în aderarea la NATO. Sprijinul acordat de ţara noastră Coaliţiei internaţionale împotriva terorismului a fost, după părerea mea, şi nu doar a mea, un factor crucial în procesul de aderare. Prin participarea la misiuni în teatrele de operaţii, alături de aliaţii noştri, Armata a demonstrat că România este un partener de încredere şi că ţara noastră merită să facă parte din Alianţa Nord-Atlantică.
România a devenit membru deplin al NATO după ce a reuşit să îndeplinească criteriile de aderare, respectiv: sistem democratic, economie de piaţă, control civil asupra structurilor militare, relaţii bune cu state vecine şi dezvoltarea compatibilităţii militare cu forţele şi standardele NATO. Să nu uităm că NATO nu este doar o alianţă militară, ci una politico-militară, bazată pe valori democratice. În concluzie, putem spune că pentru aderarea la NATO au contat decisiv dorinţa românilor de a fi parte a lumii libere, determinarea şi responsabilitatea clasei politice, profesionalismul şi sacrificiul militarilor noştri.
AGERPRES: La momentul aderării României la NATO unde vă aflaţi?
Nicolae Ciucă: Putem vorbi de două momente distincte: când am primit invitaţia de aderare şi eram comandantul primului Batalion dislocat în Afganistan, în anul 2002, şi aderarea de facto în 2004. La momentul aderării, eram comandantul Batalionului de infanterie pe care România l-a dislocat în cadrul Forţei Multinaţionale din Irak, ca parte a coaliţiei internaţionale pentru stabilizarea şi reconstrucţia acestei ţări. Iar sentimentul trăit la momentul aderării ţării noastre la NATO a fost unul de mândrie şi de bucurie. Eram conştienţi de faptul că am contribuit şi noi la acest rezultat al României. Am ştiut că, din acel moment, ne vom îndeplini jurământul de a ne apăra patria având sprijinul aliaţilor noştri occidentali, care ne vor sta alături. Şi aceasta este adevărata diferenţă.
AGERPRES: Aţi cunoscut acest parcurs al României în NATO şi ca militar, în teatrele de operaţii, alături de aliaţi, şi şef al Statului Major al Apărării, dar şi ca ministru al Apărării şi ca premier. Ce avantaje are ţara noastră ca membru NATO? Putem vorbi şi de sacrificii pe care ţara noastră le-a făcut pentru a răspunde exigenţelor acestei organizaţii?
Nicolae Ciucă: România beneficiază astăzi de cele mai extinse garanţii de securitate din istoria sa modernă. Iar acest lucru este unul fără de preţ. Este fundamentul dezvoltării şi al drumului către prosperitate. De aceea, în calitate de stat membru al NATO, niciun efort prin care ne consolidăm capacitatea de apărare şi prin care contribuim la securitatea colectivă a spaţiului transatlantic nu este unul prea mare în comparaţie cu beneficiile rezultate din statutul de membru.
Sumele pe care le alocăm pentru înzestrarea Armatei nu sunt costuri, ci investiţii în securitatea Europei şi a României, implicit. Sunt investiţii în a ne proteja cetăţenii, datoria supremă a oricărui stat democratic. Vreau să le mulţumesc militarilor care au făcut parte din misiunile internaţionale. Acest efort al militarilor noştri pentru ca noi toţi să fim parte integrantă a sistemului de securitate euroatlantică nu trebuie uitat nicio clipă.
Vladimir Putin, la Summitul NATO organizat la București în 2008
AGERPRES: În 2008, un moment semnificativ pentru Summitul NATO organizat la Bucureşti a fost prezenţa preşedintelui rus Vladimir Putin, la Consiliul NATO - Rusia, pentru prima dată de la înfiinţarea acestui organism de cooperare cu Federaţia Rusă. Cum caracterizaţi momentul 2008 având în vedere evoluţiile de securitate din prezent şi războiul din Ucraina?
Nicolae Ciucă: Summitul NATO de la Bucureşti a fost unul de referinţă, fiind, din câte ştiu, cel mai mare eveniment din istoria Alianţei Nord-Atlantice. La acel summit am avut un număr record de state membre şi state partenere ale Alianţei Nord-Atlantice, iar un element aparte a fost oferit, într-adevăr, de formatele de dezbatere, unul dintre acestea fiind Consiliul NATO - Rusia.
Participarea preşedintelui rus la acel summit a avut două semnificaţii importante, din punctul meu de vedere. În primul rând, NATO a arătat deschidere pentru dialogul şi cooperarea cu Rusia. Aici a devenit clar cine ce intenţii are şi că România a ales partea binelui. NATO a întins sincer o mână de ajutor Rusiei şi a vrut să coopereze. În al doilea rând, Rusia a întins şi ea mâna, dar a ţinut un pumnal la spate. S-a întors împotriva Georgiei, imediat după summit, apoi Ucraina şi apoi ţările NATO, sub forma unui război hibrid. Aşadar, nu aş vedea participarea lui Vladimir Putin la Summitul NATO din 2008 în antiteză cu evoluţiile din prezent. Dimpotrivă, după 2008 a devenit tot mai limpede că Rusia lui Putin nu a renunţat niciodată la ambiţiile expansioniste. Dacă urmărim cu atenţie, acţiunile lui Putin urmează un tipar predictibil. Atunci când nu a atacat militar alte state, aceasta a purtat războaie hibride împotriva statelor din Flancul Estic, dar şi a Europei în ansamblu, încercând să submineze unitatea europeană. Oricine subminează unitatea noastră şi apartenenţa la NATO afectează securitatea statelor noastre şi afectează securitatea familiilor noastre. Iar eu consider că astfel de oameni care ne vor răul sunt adversari care trebuie opriţi. Şi nu voi sta cu mâinile în sân şi nu voi privi cum ţin un pumnal în mână, gata oricând să atace. Voi face tot ce îmi stă în putinţă pentru a mă asigura că vor fi înfrânţi.
Sursa foto: Reuters
Nicolae Ciucă: Flancul Estic al Alianţei Nord-Atlantice trebuie să devină un bastion al lumii libere
AGERPRES: În doi ani de război de agresiune, Ucraina a păstrat aceeaşi linie a frontului, după cum aţi subliniat în numeroase ocazii. Cum a schimbat acest război rolul Flancului Estic în arhitectura NATO?
Nicolae Ciucă: Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a confirmat ceea ce statele din această parte a Europei afirmă de multă vreme, respectiv că avem nevoie să întărim apărarea colectivă pe Flancul Estic şi mai ales pe partea sudică a Flancului Estic şi în regiunea strategică a Mării Negre. Acest lucru devine şi mai actual după recentul aşa-zis scrutin din Rusia. Nu trebuie să ne amăgim nicio clipă - Rusia condusă de Vladimir Putin este şi va fi o ameninţare pentru întreaga Europă. Iată de ce avem nevoie să sprijinim rezistenţa Ucrainei împotriva agresiunii ruse şi să întărim capacitatea militară a statelor din regiunea noastră.
Cu alte cuvinte, Flancul Estic al Alianţei Nord-Atlantice trebuie să devină un bastion al lumii libere împotriva ameninţărilor proiectate de Rusia. Pentru acest lucru trebuie să strângem rândurile, să ne consolidăm instituţiile şi să parăm atacurile hibride proiectate împotriva noastră. Este şi motivul pentru care, de exemplu, PNL se opune forţelor politice extremiste, a căror misiune este să slăbească încrederea românilor în Uniunea Europeană şi NATO.
AGERPRES: Preşedintele în exerciţiu al României şi-a anunţat decizia de a intra în competiţia pentru funcţia de secretar general al organizaţiei. Cât de mult va cântări războiul din Ucraina în alegerea viitorului secretar general al NATO?
Nicolae Ciucă: Decizia preşedintelui Klaus Iohannis de a se înscrie în competiţia pentru şefia NATO este una cât se poate de legitimă. Şeful statului are o experienţă politică importantă şi se bucură de încrederea partenerilor noştri externi. Totodată, o astfel de candidatură exprimă ambiţia României de a reprezenta interesele statelor din Europa Centrală şi de Est la nivelul NATO. Cred că şi adversarii politici vor recunoaşte că obţinerea acestei funcţii pentru România va reprezenta un mare câştig naţional. Ca atare, ar trebui să depăşească animozităţile personale în favoarea consolidării reputaţiei şi influenţei noastre internaţionale.
Faptul că România a avut rol important în ajutorul oferit Ucrainei poate fi un argument în plus în favoarea candidaturii preşedintelui Iohannis. Ştim foarte bine că această poziţie a României a fost asumată şi susţinută de o manieră fermă de şeful statului, încă de la începutul războiului. În opinia mea, numirea preşedintelui Iohannis la conducerea NATO ar fi un câştig nu doar pentru România, ci şi pentru întreaga Alianţă. Aşa cum am mai spus, şeful statului a demonstrat prin tot ce a făcut până acum că este un apărător al valorilor euroatlantice şi un lider care are expertiza să conducă Organizaţia Nord-Atlantică în această perioadă extrem de complicată pentru Europa.
AGERPRES: Suntem sub umbrela NATO, dar este necesară pregătirea populaţiei pentru un eventual conflict?
Nicolae Ciucă: "Si vis pacem, para bellum" - "dacă vrei pace, pregăteşte-te de război" spune un vechi dicton latin. El este extrem de actual în contextul în care vedem o Rusie care ameninţă explicit şi tot mai agresiv securitatea europeană. În faţa acestei ameninţări trebuie să ne întărim capacitatea de apărare. Investiţia în apărare nu înseamnă însă că ne pregătim pentru un conflict militar. Dimpotrivă, sensul acestei dotări militare este descurajarea unui potenţial conflict militar. De altfel, NATO a fost, este şi va fi o organizaţie defensivă, de apărare colectivă. Aşadar, nu trebuie să alertăm populaţia sau să inducem panică în societate, dar în acelaşi timp trebuie să fim realişti şi pragmatici. România nu este în pericol în momentul de faţă. Asta nu înseamnă, însă, că nu trebuie să fim vigilenţi şi pregătiţi să respingem potenţialele ameninţări la adresa noastră.
AGERPRES: Puteţi rememora câteva momente care v-au marcat din teatrele de operaţii alături de aliaţi?
Nicolae Ciucă: Situaţiile în care ţi-a fost pusă în pericol viaţa ta sau a camarazilor tăi nu ai cum să le uiţi. Asta nu înseamnă neapărat că vrei să le şi povesteşti. Am purtat greutatea şi responsabilitatea pentru vieţile camarazilor mei şi este cea mai grea povară să ştii că viaţa unui om, a unui soldat, a unui fiu, a unui frate sau a unui tată de familie depinde de deciziile tale. Am condus mai multe misiuni riscante, în care am pierdut tehnică, am avut şi răniţi, dar nu am pierdut niciun camarad. Este lucrul care contează cel mai mult pentru un comandant - să nu piardă niciun om.
