Premium
Adevărul e că Dragnea și PSD sunt pur și simplu terifiați de instrumentul Diavolului inventat de Mark Zuckerberg. Ponta a pierdut funcția de președinte din cauza facebook (Dragnea a recunoscut-o cu gura lui într-o terapie internă de grup, doar că a pus-o în cheie conspirativă). Dragnea însuși, prin ricoșeu, și-a ratat visul de a deveni premier, odată ce Ponta n-a putut urca o treaptă mai sus. Ulterior, guvernul PSD s-a prăbușit cu zgomot tot din cauza unei mobilizări fără precedent pe rețelele de socializare.
Nu e clar încă ce a fost în capul lui Dragnea când a propus legea defăimării și amenzile astronomice pentru oameni care au început să se simtă mult mai liberi în spațiul online, decât în peisajul sufocant al media tradiționale, controlate la sânge de partide. Greu de înțeles cum un politician cu experiență n-a putut estima efectele devastatoare ale propunerii sale.
Ghinionul lui Dragnea este că și-a făcut și el cont de facebook, atunci când părea că a realizat că s-a terminat cu reportajele omagiale televizate, cu talk-show-urile plictisitoare în care ți se ridică mingea la fileu sau cu ”analiștii neamului” plătiți să te vorbească de bine în direct.
Mii de comentatori, deloc elogioși, i-au invadat șefului PSD firava pagină de socializare după ce au aflat că urmează să plătească 100.000 de lei pentru ceea ce legea definește ca ”defăimare”. Dragnea a simțit ( a câta oară?), pe propria piele de data asta, ce înseamnă să te ușurezi contra vântului. Să ataci libertatea de expresie pe facebook, când tu însuți vrei să cucerești lumea online. Poți să faci asta când ții neapărat să devii vedetă, să te bage lumea în seamă, chiar dacă toți te urăsc. Când ești politician și umbli după voturi, nu e prea înțelept.
În înțelepciunea sa nemărginită, Dragnea a decis să șteargă într-o noapte mii de comentarii. Sigur, multe negative, multe indecente, defăimătoare, după cum le-ar numi legea lui Dragnea. Dar un politician trebuie să aibă curajul să se confrunte cu propriile erori, chiar dacă asta înseamnă să suporte critici și chiar înjurături.
PSD se chinuie să iasă dintr-o lume și să intre în epoca modernă. Înaintașul lor, care a sfârșit-o cam rău, la Târgoviște, a făcut un ultim apel la supuși, dintr-un balcon, cu expresia devenită celebră: ”Stați liniștiți la locurile voastre!”. De atunci încoace, nimeni n-a mai stat liniștit, chiar dacă, periodic, urmașii lui Iliescu au încercat să mai calmeze mulțimea cu zece lei la salariu sau cu edulcorarea imaginii în presa controlată.
Nu prea mai merge. Libertățile câștigate, mai ales împotriva controlului oficial, nu mai pot fi pierdute. Asta e lecția pe care Dragnea și ai lui nu reușesc să o asimileze, indiferent cât de des realitatea îi plesnește peste față.
Știm că Dragnea a încercat un demers oarecum sincer, după Congres, să schimbe direcția partidului, care se îndrepta ca un bolid spre fundătură. Electoratul lor tradițional se împuținează. Mai mult decât atât, chiar pensionarii, segmentul favorit pentru PSD, nu mai sunt cei de acum 10-20 de ani. Sunt cei în floarea vârstei la revoluție și mineriade, convinși că Ion Iliescu și rețelele de partid patronate le-au irosit mulți ani din viață. Așadar, nu se mai pot baza pe ei.
Gafa lui Dragnea cu legea defăimării spulberă toate eforturile pe care PSD le face de câteva luni să-și spele ”marca” de partid comunist. Indiferent de rezultatele pe care le vor obține la alegerile de anul acesta, dacă chiar vor să o ia pe alt drum, cei de la PSD ar trebui să se gândească serios dacă îl mai țin pe Dragnea în fruntea partidului. Omul a devenit o povară pentru viitorul PSD.
