Premium
Radu Szekely, secretar de stat în Ministerul Educaţiei a explicat News.ro ce noutăţi aduce proiectul noii legi a învăţământului preuniversitar „România Educată” aflat în această perioadă în dezbatere publică, referitor la educaţia specială şi educaţia incluzivă destinată copiilor cu dizabilităţi/nevoi speciale, dar şi la posibilitatea profesorilor de a preda copiilor cu afecţiuni cronice internaţi pe o durată lungă în spitale. În acest sens „Şcoala din Spital” este un capitol nou, separat, existent în legea educaţiei.
Noutăţile aduse de legea învăţămânului preuniversitar referitoare la procesul de incluziune în învăţământul de masă al copiilor cu nevoi speciale:
Se va înfiinţa Centrul Naţional pentru Educaţie Incluzivă. Printre alte atribuţii, care se regăsesc în Capitolul V al legii, acest Centru se va ocupa şi de pregătirea profesorilor pentru a lucra cu copiii cu nevoi speciale.
„În primul rând, va trebui să coordoneze procesul de incluziune în învăţământul de masă al copiilor cu nevoi speciale care acum sunt în şcoli speciale şi pe de altă parte să pregătească profesorii, nu doar cei care sunt specializaţi pe psihopedagogie specială, ci toţi profesorii din sistemul de învăţământ să lucreze cu copii cu nevoi speciale care deja sunt în învăţământul de masă şi pentru care profesorii nu au fost niciodată pregătiţi, foarte puţini au avut parte de programe de formare şi de perfecţionare pe psihopedagogie specială, de specializare pe anumite deficienţe , să-şi poată ajuta elevii în procesul de incluziune şi de dezvoltare a competenţelor.
Va fi un centru care va coordona acest proces de incluziune în învăţământul de masă al copiilor cu nevoi speciale”, a explicat secretarul de stat în Ministerul Educaţiei.
Conform noului proiect, până la începutul anului 2024-2025, ar trebui să se înfiinţeze la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ preuniversitar cel puţin o cameră-resursă pentru copiii cu nevoi speciale. Radu Szekely: „Este o investiţie minimă, de câteva mii de euro”
„Cameră-resursă pentru educaţie specială înseamnă un spaţiu în care copiii cu nevoi speciale, cu anumite deficienţe, tulburări de învăţare pot să îşi desfăşoare activităţile în afara clasei, a colectivului în care sunt integraţi şi unde au evident resurse specifice, sunt şi camere senzoriale, de exemplu, unde copiii se pot linişti, copiii cu autism pot fi duşi pentru a se linişti, pentru a-şi reveni şi pentru a putea ulterior să revină acasă şi să îşi continue activităţile.
Acum avem foarte puţine, avem doar în centrele şcolare de educaţie incluzivă, nu ştiu să existe în alte şcoli, deşi este o investiţie minimă, de câteva mii de euro pentru a crea un spaţiu în care aceşti copii să se simtă în siguranţă şi să poată să-şi revină dintr-o criză pe care ar avea-o sau dintr-un moment în care tulburarea se manifestă mai puternic”, a explicat Radu Szekely.
Atât în învăţământul antepreşcolar, cât şi în cel preuniversitar obligatoriu, legea stipulează asigurarea tuturor condiţiilor necesare astfel încât copiii cu nevoi speciale să poată beneficia de o programă adaptată nevoilor lor. Se pune un accent deosebit pe ajutorul care vine din partea psihopedagogilor. Acesta este însă un capitol delicat, pentru că ţara noastră nu are suficienţi astfel de specialişti.
„România nu are suficienţi psihopedagogi, încercările noastre începând de anul trecut de a găsi resursa umană astfel încât să avem în fiecare şcoală un consilier şcolar, un psihopedagog special nu au fost încununate de succes pentru că nu există pe piaţă resursa umană, am prevăzut o perioadă de 5 ani de tranziţie în care colegi din sistemul de învăţământ se pot specializa pe acest domeniu, timp în care sperăm ca şi universităţile să ni se alăture eforturilor de a forma consilieri şcolari şi psihopedagogi astfel încât să putem acoperi necesarul pe piaţă. S-a spus de multe ori că nu există resursă umană pentru că nu există ofertă pe piaţă, acum oferta există, vor exista locuri de muncă în fiecare şcoală din România, deci sperăm să se dezvolte şi resursa umană”, a declarat oficialul din Ministerul Educaţiei.
Proiectul de lege mai prevede că toate activităţile şi serviciile de educaţie specială sunt gratuite. Astfel, conform legii, ar trebui ca preşcolarii şi elevii cu nevoi speciale şcolarizaţi în unităţi de învăţământ incluzive sau din unităţile de învăţământ special să beneficieze fie de vouchere educaţionale, fie de asistenţă medicală completă.
„Şi în acest moment, pentru copiii cu nevoi speciale se asigură cazarmamentul cum se spune, cazare şi hrană în şcolile speciale, însă ideea este de a transfera beneficiul tuturor acestor copii care au nevoi speciale şi au nevoie de sprijin suplimentar pentru a participa la educaţie, şi nu de a-l lega de o anumită unitate de învăţământ special.
S-a făcut impactul bugetar, în momentul de faţă sunt aproximatv 100.000 de copii cu nevoi speciale în sistemul de învăţământ, se poate face un calcul, nu toţi vor beneficia de aceleaşi tipuri de vouchere, depinde foarte mult de nivelul de sprijin de care au nevoie, de distanţa de exemplu dintre şcoală şi domiciliu. Vor fi mai multe criterii care vor fi stabilite în metodologie însă impactul bugetar general s-a calculat. Să nu uităm că pentru aceşti copii care sunt integraţi în învăţământul de masă cu nevoi speciale va creşte substanţial şi coşul standard alocat pe elev şcolii respective astfel încât să se poată acoperi şi cheltuielile cu profesori de sprijin sau cheltuieli suplimentare care apar în acest sens”, a explicat Radu Szekely.
Mama unui copil cu autism a povestit pentru News.ro experienţele prin care trece în sistemul de educaţie. Ea vorbeşte despre necesitatea subiectelor adaptate nevoilor copilului, dar şi despre existenţa mai multor ore cu profesorii de sprijin.
„Băiatul meu are autism şi merge în şcoala de masă începând cu clasa pregătitoare însoţit de persoane plătite de noi, ca părinţi. Are profesor de sprijin, dar o oră pe săptămână este mai mult decât insuficientă. Nu am avut probleme din partea şcolii, a fost acceptat şi integrat de colectiv.Dar...programa adaptată nu prea a avut...dar nici nu i s-a cerut foarte mult. De aceea sunt discrepanţe foarte mari între mediile 5-8 şi mediile de admitere. Sunt notaţi la nivelul lor de înţelegere, dar nu există subiecte adaptate. Cu ce mă încălzeşte că ni s-ar oferi la examene 1-2 ore în plus? Ei oricum nu sunt foarte rezistenţi să stea 2 ore continuu şi dacă nu ştiu, asa rămâne...
Din păcate, copiii cu autism nu sunt toţi la fel, să poţi face o programă adaptată înseamnă să existe o colaborare foarte bună între şcoală-familie-terapeuţi
Si mai trebuie bani, foarte mulţi. Profesorul de sprijin nu poate sa cunoască copilul într-o oră pe săptămână.
Trecem clasa a V-a, el va merge în continuare însoţit, nu ştiu dacă tuturor profesorilor din şcoală le va conveni asta.
Dar mi-am propus ca înainte de începerea anului şcolar sa organizez o întâlnire între cadrele didactice şi un psiholog care să discute cu dânşii şi s= cunoască nivelul copilului, să putem adapta materia”, a declara pentru News.ro mama unui copil cu autism.
Şcoala din spital, proiect în premieră în educaţia românească. Elevii cu boli cronice care sunt internaţi pentru o perioadă mai lungă de timp în spital sau care revin la domiciliu pentru continuarea tratamentului vor beneficia de cursuri predate de profesori, cu prezenţa fizică a acestuia sau în sistem online. Şcolile din spital vor fi înfiinţate de către universităţile de Medicină şi Farmacie în cadrul unităţilor sanitare respective.
„În legea educaţiei este un capitol în premieră, şcoala din spital a existat, a fost reglementată parţial începând din 2015, anul trecut s-a emis o Ordonanţă de Urgenţă în acest sens, însă ca un capitol separat de sine stătător în legea educaţiei este un lucru nou şi vine în întâmpinarea unei nevoi umane în primul rând, aceea de a da posibilitatea copiilor care sunt afectaţi de boli cronice, terminale, şi care petrec în spitale oncologice sau de altă natură foarte mult, să poată să participe la un proces de educaţie care să le dea un sentiment de normalitate şi să poată totuşi să-şi dezvolte atât competenţele academice dar şi să aibă parte de un sprijin psiho-emoţional care să-i ajute în procesul de recuperare.
Şcolile acestea vor fi înfiinţate de către universităţile de medicină şi farmacie în cadrul spitalelor universitare sau oncologice, la Fundeni există deja o şcoală de spital care ţine în momentul de faţă de un liceu tehnologic din Bucureşti de fapt, ceea ce nu este neapărat un lucru normal, aşa că aceste şcoli vor deveni de sine stătătoare, parte a ofertei spitalelor respective şi a universităţilor de medicină şi farmacie”, a explicat secretarul de stat în Ministerul Educaţiei.
Se va înfiinţa Corpul Naţional al Profesorilor pentru Şcoala din Spital, lucru care presupune, printre altele pregătirea profesorilor special pentru lucrul cu copiii cu boli cronice.
„Pentru a putea fi angajaţi undeva, aceşti profesori trebuie să aparţină de o şcoală, de un corp, acesta înseamnă că anumite cadre didactice se vor specializa pe lucrul cu copii cu boli cronice, cu copiii din spital şi vor putea să ofere lecţiile şi dacă nu sunt fizic în spitalul respectiv, la distanţă, nu vrem să punem într-o situaţie de dezavantaj niciun copil, de exemplu dacă la un spital este un singur copil de clasa a 7-a, evident nu vom putea avea tot corpul profesoral acolo, însă vom putea folosi profesori de spital din întreaga ţară astfel încât cu un supraveghetor care este în spital cu copilul respectiv să se poată desfăşura lecţiile, deci folosim şi învăţământul hibrid care s-a dezvoltat în ultima perioadă.
Remuneraţia profesorilor
Ei vor avea norma de bază constituită inclusiv din ore făcute sau exclusiv făcute în şcoala din spital. Dacă fac parte din corpul profesorilor din şcoala de spital, atunci ei îşi formează norma din ore predate în spital, deci nu fac suplimentar această muncă faţă de norma lor.
Învăţarea la domiciliu există şi în prezent, s-a praticat foarte puţin dar există profesori care merg la domiciliu şi fac ore cu copiii care sunt nedeplasabili. Există întotdeauna oameni pasionaţi care se gândesc mai degrabă la binele şi interesul copilului decât la confortul propriu, îi vom găsi întotdeauna.
Cadru didactic monitor pentru preşcolar/elev, pe toată perioada spitalizării
Este cel care ţine legătura cu familia, urmăreşte evoluţia copilului, vede dacă este nevoie de intervenţii suplimentare, este ca un fel de diriginte dacă vreţi, dar specific pentru un copil din spital pentru că nu vom vorbi de clase acolo, ci de copii care studiază pe un anumit nivel şi atunci fiecare are nevoie de un monitor care să-i vadă evoluţia, să ţină legătura cu medicul.
Au mai existat în ţară, dar nu ca şcoli, ci doar ca intervenţii individuale. Din acest moment, se va schimba situaţia în toată ţara.
Proiectul va sta în dezbatere până pe 24 august, încercăm să integrăm toate propunerile constructive care au venit din consultarea publică, se aprobă în Guvern în forma finală după care se depune la Parlament la începutul lunii septembrie când revine Parlamentul din vacanţă, intră în dezbatere parlamentară, sperăm ca în două luni să fie aprobat şi apoi promulgat de Preşedintele României pentru a intra în vigoare până la sfârşitul anului sau imediat la începutul anului viitor”, a explicat Radu Szekely despre noul proiect al legilor educaţiei aflat acum în dezbatere publică.
Dr. Cristian Scurtu, şeful secţiei de onco-pediatrie de la Spitalul Marie Curie din Capitală a explicat pentru News.ro cât de importante sunt lecţiile pentru copiii cu probleme oncologice internaţi în spital, atât pentru o viaţă normală după boală, cât şi pentru psihicul lor. „Ei nu trebie să-şi întrerupă pregătirea, pentru că au nevoie să ajungă cineva în viaţă”.
„Şcoala în spital pentru copiii cu cancer este foarte importantă pentru că ei sunt bolnavi cronici, deci majoritatea au internări câteodată de lungă durată, mai ales în România, unde este foarte greu să-i trimiţi acasă pentru că vin de la distanţă, şi mulţi rămân luni de zile în spital, pe de altă parte este o boală care în mare măsură se vindecă acum şi ei nu trebuie să-şi întrerupă pregătirea, pentru că au nevoie să ajungă cineva în viaţă. Noi vrem să creştem nişte copii care să se descurce în viaţă, să trăiască normal.
Înainte de terminarea şcolii, intram în salon să consult, chiar mă impresiona, erau absorbiţi cu tablete, în perioada asta de pandemie când făceau lecţiile online.
Erau preocupaţi, tu îl consultai, nu îl întrebai nimic, îşi vedeau de treabă, vorbeai cu mama, şi te impresiona cât îşi iubea şcoala.
Este important şi pentru psihicul lor, pentru că şi aşa ei sunt scoşi din familie şi este o adevărată lovitură pentru întreaga familie. Asta îl ajută foarte mult psihic, pentru că nu se simte scos, trebuie priviţi ca membri ai societăţii care trebuie să ducă o viaţă cât mai apropiată de normal. Ori şcoala te ajută la aşa ceva.
Aşteptăm cu nerăbdare să se deschidă cealaltă clădire, care este ultramodernă şi care îi va ajuta şi mai mult şi cu şcoala. Este uimitor dar pentru asta găsesc energie. Rar se întâmplă să fie vreunul copleşit de afecţiune, de tratament, şi care să renunţe la orele de şcoală”, a precizat Dr. Cristian Scurtu, şeful secţiei de onco-pediatrie de la Spitalul de Copii Marie Curie din Capitală.
