Premium
Uniunea Scriitorilor e o fostă poveste frumoasă, cu sfîrşitul aproape. Dacă nu se reformează. Prin abuzuri şi corul de lingăi cu care s-a înconjurat, preşedintele ei, Nicolae Manolescu, nu face decît să precipite colapsul, îndeosebi după acordarea arbitrară (picătura care a umplut paharul!), anul acesta, a Premiului naţional „Mihai Eminescu” poetului de pluton Gabriel Chifu. În principal, din această perspectivă merită citită cartea lui Bogdan Suceavă, „Scrisori de la Polul Est”, editura Agol, 2015, unde e descrisă cu precizie de invidiat situaţia.
Apariţia editorială a prozatorului, care trăieşte peste ocean, mai cuprinde articole despre învăţămîntul românesc, despre diverse cărţi citite. Textele au fost publicate iniţial în săptămînalul „Observator cultural”, începînd din 2003.
Deşi scrise la intervale mari de timp, pe subiecte diverse, însumate, materialele nu fac notă discordantă, cumva capătă senzaţia de rotund. Aici înclină balanţa, cred, prezenţa unui ton constant, egal cu sine şi rigoarea demonstraţiilor. Nu e de mirare, autorul este profesor în Departamentul de Matematică de la California State University, Fullerton, SUA.
Suceavă are, în majoritate, articole de tip feed-back, contrareacţii la situaţii care îl nemulţumesc. Reuşeşte însă să-şi stăpînească revolta, adoptînd o morgă profesorală, relativ rece, cu miza pe etalarea scrupuloasă a argumentelor.
Înapoi la tema principală a „Scrisorilor de la Polul Est” - prozatorul şi-a dat demisia din Uniunea Scriitorilor în 3 noiembrie 2009, unul dintre motive fiind că „Membrii USR nu primesc nici un fel de raport din partea conducerii asupra situației financiare a Uniunii. Multe asociații profesionale, pe plan internațional, discută aspectele financiare într-un climat de transparență, și sunt interesate să includă viziunile membrilor lor în activitatea lor. Nu și USR, care preferă lipsa de transparență.”. În postfaţa intitulată „Semn de carte”, Suceavă spune tranşant: „Publicarea prezentului volum reprezintă protestul autorului față de politica lipsită de deschidere și de onestitate intelectuală a actualei conduceri a Uniunii Scriitorilor din România. Această politică, care include, între altele, și o schimbare a Statutului USR fără o dezbatere reală și fără girul unei Adunări Generale, dăunează semnificativ imaginii literaturii române contemporane în fața publicului românesc. Uniunea Scriitorilor ar fi putut fi un spațiu al dezbaterii constructive, al dreptului la liberă exprimare, un model de manifestare a respectului față de diferența de viziune și de opinie. În anul 2015, însă, nu este așa.”
N-o să mă opresc aici, în amănunt, asupra neregulilor de la U.S. unele cu oglindire infracţională, semnalate de autor. N-am de gînd să vă privez de adrenalina descoperirii lor, în timpul cititului.
Suceavă este unul dintre componenţii Grupului pentru reformarea U.S, din care fac şi eu parte. Are credinţa că scriitorii merită o organizaţie profesională democratică, cum doresc şi eu. Conchide: „Dl Nicolae Manolescu este ales pentru un al treilea mandat (considerat de unii imoral, de alții ilegal, iar de mulți o idee splendidă) ca președinte al Uniunii Scriitorilor. Din această importantă funcție de reprezentare dânsul ar trebui să manifeste o echidistantă apreciere față de opinia fiecărui scriitor, fie că acesta este membru al Uniunii, fie că nu. E vorba, în fond, despre literatură, despre capacitatea ei de a atinge publicul larg, de a reprezenta o cultură și valorile ei. Președintele Uniunii Scriitorilor ar trebui să fie un etalon al comportamentului civilizat, al respectului, al atenției față de opinia aproapelui. Nu dacă treizeci sau o sută de scriitori protestează față de abuzuruile unui for administrativ sau al conducerii unei uniuni de creație, ci dacă unul singur exprimă îngrijorare, președintele Uniunii Scriitorilor ar trebui să-i acorde atenție.”
„Scrisori de la Polul Est” e o lectură necesară pentru scriitorii români, ca să nu dormiteze ca melcii în cochilii, cînd U.S. a ajuns fantoma a ceea ce a fost cîndva. Şi pentru îndrăgostiţii de literatură, de gîndirea liberă. Şi pentru procurori, eventual.
