DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Managementul asteptarilor politice: Europarlamentarii

Radu Magdin
Politicienii sunt la randul lor oameni, imperfecti si supusi greselii, desi prin aspiratia lor, de a conduce societatea, sunt tinuti de stardarde mai mari, cel putin in principiu. Pentru a fi alesi, ei si ele fac un set de promisiuni, mai mult sau mai putin desprinse de realitate. Motivul? Daca nu ar face-o, in opinia lor, lumea nu i-ar mai vota. In acelasi timp insa, pentru a evita o mare dezamagire ulterioara, e importanta educarea oamenilor cu privire la "cine ce (poate) face"; e necesar asadar un management al asteptarilor politice. Va propunem in acest sens un serial in mai multe episoade, incepand, avand in vedere proximitatea alegerilor europene, cu europarlamentarii. Ce poate face un europarlamentar? In primul rand, legi europene, ca si co-legiuitor (Parlamentul European imparte puterea legislativa cu Consiliul UE, formatul ministerial). Practic, europarlamentarii depun amendamente ("amendeaza", in sens bun) la proiectele de lege propuse de Comisia Europeana. Influenta cea mai mare o are un eurodeputat cand este raportor sau raportor in umbra ("shadow") intr-un dosar legislativ. Practic, in acest caz, raportorul ghideaza dosarul si ii da marile directii, trecandu-l prin comisia de profil (de exemplu, pentru energie, comisia ITRE / Industrie, Cercetare, Energie) si apoi prin plenul Parlamentului European (in plen, raportul purtandu-i numele). Insa, raportorul nu poate trece dosarul cu bine daca nu are sprijinul: delegatiei sale politice (colegii sai de lista de partid), delegatiei nationale (de preferinta, caci orice vot conteaza in plen), si familiei sale politice. Aditional, are nevoie si de sprijinul cel putin unei alte familii politice, si aici intervine compromisul legislativ negociat cu raportorul din "umbra", care e din alta familie politica decat raportorul; coalitiile sunt variabile in functie de dosar caci in PE nu exista, ca in parlamentul national, putere si opozitie. In plus, mai exista "raportori de aviz" care prezinta opinia Comisiei din care fac parte fata de un anumit dosar; de exemplu, un raportor de aviz in IMCO (Comisie dedicata pietei interne si protectiei consumatorilor) care analizeaza impactul asupra pietei interne a unei noi legislatii in domeniul energiei (al carui raportor "deplin" e in ITRE). Deci, de ce eurodeputati avem nevoie? De unii care sa inspire respect profesionial, care sa stie sa negocieze si sa creeze coalitii: altfel, sunt blocati de facto. In tot procesul legislativ, mai intervin si alti factori, pentru ca "multa lume" are interese cu privire la o anumite legislatie: patronate, sindicate, companii, ong-uri, alte grupuri de interesele, state din afara UE s.a.m.d. Toate aceste grupuri fac "lobby" pe langa raportor, "shadow" si alti consilieri implicati in procesul legislativ (ca vorbim de cabinetul eurodeputatului sau de functionari din secretariatul general, al grupului politic sau al PE). De aici importanta cabinetului europarlamentar: eurodeputatii nu sunt Superman sau Femeia Fantastica si nici nu trebuie sa fie (alt mit, apropo de managementul asteptarilor), e datoria consilierilor lor - alesi pe spranceana de ei - sa ii consilieze. Volumul de munca e enorm - aviz celor care rad de faptul ca eurodeputatii si cabinetele lor freaca menta, ceea ce nu e adevarat decat in cazuri extreme, foarte rare. Eurodeputatii sunt membri in cel putin doua Comisii de profil, in delegatii europarlamentare pentru relatia cu state din afara UE, participa la sedinte de plen, de grup politic, de coordonare, mai ales cand sunt si coordonatori sau vicepresedinti / presedinti de Comisie, Grup politic sau ai Parlamentului. Aici merita vorbit in plus de influenta europarlamentara: ea se masoara in pozitii de top in cadrul formatelor discutate mai sus, in calitatea / importanta rapoartelor legislative primite, in calitatea - si nu cantitatea - intrebarilor scrise, interpelarilor si luarilor de cuvant. Una e sa vorbesti de sute de ori pe subiecte gen "viata focilor in Marea Nordului", "situatia curcanilor din climatul meridional" (cu tot respectul pentru foci si curcani si rolul lor in ecosistem, desigur) etc si alta e sa te pozitionezi, in coordonare cu Reprezentanta la UE si alti exponenti ai intereselor romanesti, in dosare legate de agricultura, reindustrializare, energie, transporturi. Calitatea ar trebui sa bata cantitatea, inclusiv in sistemele de evaluare a activitatii europarlamentare, sisteme care au stimulat europarlamentarii sa creasca numarul interventiilor de 1 minut in plenul PE pentru a fi "in top data viitoare".   Ce nu poate face un europarlamentar? Nu ne poate aduce bani europeni pe tava (desi poate depune amendamente la bugetul anual, sau multianual, al Uniunii Europene), nu ne poate "baga" in Schengen (insa poate incerca, alaturi de colegii sai, sa faca "lobby" in institutiile UE pentru aceasta cauza), nu poate ridica MCV (nu e treaba Parlamentului European ce face Comisia Europeana cu Mecanismul de Cooperare si Verificare, desi poate interpela CE pe tema asta), nu ne poate schimba imaginea in Europa peste noapte prin scrisori de protest, mai mult sau mai putin indignate (dar ne poate imbunatati substantial imaginea prin prezenta profesionista in Parlamentul European si in media internationala: "da, uite un roman destept / o romanca desteapta, demn(a)" de tot respectul nostru). Nu in ultimul rand, nu ne facem un favor vorbind in plenul PE de rau despre Romania, pacat in care au cazut pe rand toate familiile politice din Romania, atunci cand au fost in opozitie. Nu trebuie uitat ca la Bruxelles, cuvintele au o anumita greutate si cand folosesti cuvinte gen "dictatura" (despre Basescu), "lovitura de stat" (despre vara lui 2012), "comunist / nazist" (despre familii politice opuse) si asa mai departe, fie oamenii te iau initial in serios si ajungi sa stai de mana cu Viktor Orban ca exemplu negativ european, fie nici nu te mai baga in seama, ca un caz iremediabil pierdut, si iti pierzi din influenta la Bruxelles. Un moratoriu transpartinic cu privire la imaginea Romaniei in strainatate ar fi binevenit in acest context: ne certam oricat in interior, dar avem grija ce comunicam in exterior; altfel, sa nu ne surprinda daca suntem considerati mai putin relevanti in bataliile pe care le avem de dat "la UE" pentru apararea intereselor romanesti (vom avea mai putini aliati, si mai putin stabili, simetric cu lipsa noastra de seriozitate sau predictibilitate, fie si doar periodic afisata). Sunt eurodeputatii chiar atat de importanti? Un argument final: circa 75-80% din legile ce se aplica acum in Romania au fost sau sunt decise la Bruxelles, noi decidem doar restul, fiind insa implicati in procesul decizional comun "de la UE" ; acesta e pactul pe care l-am facut ca sa intram in marea familie UE, si sa beneficiem de fonduri europene si libertatile de miscare, si nu numai. Or, daca la Bruxelles se decid mai multe si mai importante lucruri ca la Bucuresti (cu exceptia notabila a fiscalitatii), e foarte important sa urmarim echipele europarlamentare si sa ne dorim sa fie cat mai competitive. Avem un noroc cantitativ (a 7-a delegatie ca marime din PE, 32 de eurodeputati din mai/ iunie 2014); sa il imbunatatim mereu, cu ambitie, si calitativ.

COMENTARIUL ESTE ASUMAT DE AUTOR
ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.