Premium
Partidul Forța Națională a decis în cadrul Școlii de Vară de la Vălenii de Munte să adopte o doctrină național-distributistă care ar schimba din temelii modelul economic al României.
În urma Școlii de Vară, Forța Națională a transmis un document în care prezintă pe larg noua doctrină, după cum urmează:
”1. Întruniți la Vălenii de Munte, reprezentanții partidului Forța Națională au adoptat național-distributismul ca doctrina celei de „a treia forţe“ – Forţa Naţională –, care se opune atât „capitalismului gangsteresc“ autohton şi globalismului corporatist de sorginte neoliberală, pe de-o parte, cât şi „economiei asistenţial-dirijiste“ a statului-dădacă antinaţional şi a suprastatului multiculturalist european, pe de altă parte.
Naţionalismul
2. Doctrina naţional-distributistă are două componente aflate într-o unitate indisolubilă. Termenul „naţional“ indică naţionalismul. Acest naționalism este conceput ca un naționalism modern, epurat de extremisme, principal diferit de naționalismele secolului XIX. Naționalismul modern nu înseamnă opoziția unor comunități etno-culturale între ele, ci opoziția comunităților față de globalism. Considerăm că naţiunea este o vatră de comunităţi organice – familie, parohie, sat, cartier, comunităţi voluntare gen bresle, cooperative – comunități care păstrează și dezvoltă dinamic valorile tradiționale și specifice, fiind, însă, deschise în mod natural elementelor pozitive ale modernității.
Națiunea şi statul naţional democratic sunt fundamentul unei societăţi drepte, stabile şi prospere. Ceea ce (neo)marxiştii şi neoliberalii/neoconservatorii, stânga şi dreapta au în comun este dispreţul şi chiar ura faţă de naţionalism, etichetat, după caz, drept „extremism“, „paseism“, „xenofobie“, „antisemitism“ etc.
În această definiție a naționalismului, minoritățile istorice, etnice și religioase, își găsesc un loc firesc, în calitate de comunități organice care au contribuit și contribuie activ la dezvoltarea națiunii. Desigur, apărăm cu fermitate neamul românesc şi statul naţional român, dar apărăm și drepturile minorităților istorice, pe care le considerăm o parte integrantă a națiunii.
Din acest punct de vedere, distingem între minoritățile istorice (etnice, religioase, culturale), miorități care sunt consemnate ca atare, cu o viață socială și comunitară activă, integrată în spațiul național, de cel puțin 200 de ani, și minoritățile artificial create în ultimii ani prin imigrație sau segregare.
3. Concepem naționalismul modern ca fiind bazat pe câteva principii generale:
a) Principiul civic. Dorim un naționalism în primul rând civic, nu etnic sau religios, bazat pe adeziunea și loialitatea tuturor cetățenilor națiunii. Națiunea, ca o mare comunitate, se construiește zi de zi, prin activitatea majorității, dar și a minorităților.
b) Principiul legal și moral. În cadrul națiunii, legile și normele morale trebuie să fie în acord cu marile valori general umane.
c) Principiul distributist al economiei. Re-suveranizarea cetățenilor, astfel încât aceștia să poată fi în majoritate stăpânii propriilor lor mijloace de producție. În acest fel, și marile firme vor fi obligate să acorde salariaților condiții mai bune de muncă.
d) Principiul dinamic și fertil al culturii naționale. Naționalismul modern se bazează pe o cultură națională vie și vibrantă prin condiții care să stimuleze creația științifică și artistică, dezvoltarea valorilor specifice ale națiunii și a sentimentului de adeziune la aceste valori.
4. Forţa Naţională își propune să schimbe radical termenii în care au loc dezbaterile din România şi Europa privitoare la rolul şi natura naţionalismului în lumea de astăzi. În ultimele decenii, „moderaţia“ şi „responsabilitatea“ impusă prin instituţii publice şi private de către o elită antinaţională au împins România, paradoxal, într-un deşert al extremismului globalist: economic, cultural şi politic. Acest lucru a fost posibil printr-un sofism lansat în Occident încă din perioada Războiului Rece, sofism promovat și susținut mediatic cu o insistență extremă: redefinirea „normalității”. Redefinirea „normalității” de către propaganda occidentală s-a bazat pe forța de atracție a societății de consum și pe ridicarea principiului plăcerii individului la rangul de valoare absolută a societății. Individului, rupt de legăturile naturale cu familia și comunitatea, i s-a oferit iluzia unei libertăți abstracte și a unui liber arbitru absolut. Efectul acestei propagande a fost devastator într-o Românie supusă ani în șir privațiunilor și gândirii unice de tip comunist. „Normalitatea” a devenit, pentru cei mai mulţi români, dreptul de a face orice, oriunde și oricum! „Normalitatea” a devenit ruperea legăturilor cu familia și comunitatea de origine, lepădarea de atributul „rușinos” de român, plecarea definitivă din țară, răstălmăcirea învățăturilor Bisericii, murdărirea și uitarea valorilor culturii naționale. Singura normă rămasă a fost: care pe care! Dintr-un neam unit, am devenit o populaţie dezbinată care şi-a pierdut rostul. O populație la care trăsăturile identitare pozitive și solidaritatea rațională se erodează dramatic în fiecare zi.
Forța Națională se ridică împotriva acestei degradări. Prin gândirea noastră politică şi economică, dar mai ales prin faptele noastre, vom demonstra că naţionalismul este adevărata normalitate, departe de şi opusă normalităţii anormalului, stării de dezechilibru, de cancer social şi economic din România contemporană.
5. Naţionalismul Forţei Naţionale respinge în mod hotărât naţionalismele invazive, agresive și extremiste, care contestă drepturile altor națiuni sau comunități istorice, forme de imperialism şi dezbinare între naţiuni şi comunităţi etnice.
6. Noi promovăm un naţionalism creştin – creştin în sensul în care conştiinţa noastră creştină este chemată să acţioneze atât în încercările vieţii zilnice, cât şi în chestiunile cele mai tehnice. Respingem fariseismul, habotnicia şi orice utilizare a Bisericii în promovarea unei agende politicianiste. Considerăm că politica, economia, dezvoltarea sunt sferele comune în care credincioşii şi necredincioşii se întâlnesc. Aceste domenii trebuie să fie desăvârşite prin „sobornicitatea“ tuturor cetăţenilor României. Vom canaliza energiile ţării spre un bine comun care este şi din această lume, şi de dincolo de ea.
7. Pentru noi, ca naţionalişti creştini, dragostea şi prietenia nu sunt vorbe goale, ci un adevărat „sacrament al fraternităţii“. Noi nu cunoaştem resentimentul şi ura faţă de alte popoare. Nu vom oferi românilor năpăstuiţi pietrele promisiunilor deşarte, ci hrana curată a fraternităţii adevărate.
8. Suveranitatea României trebuie respectată de orice ţară sau popor din lumea asta, aşa cum şi noi, românii, avem datoria morală să facem la fel. Susţinem o cooperare internaţională din ce în ce mai largă şi în care buna vecinătate trebuie cultivată şi întărită, ca semn de respect şi civilizaţie. Respingem încercările acelor state care încearcă să ne predice constant ceea ce este bine şi ceea ce este rău folosindu-se de forţa lor militară şi economică. Respingem, de asemeni, încercările unor state şi entităţi transnaţionale de a exporta ideologii, de a călca în picioare diferenţele culturale şi naţionale şi de a institui un model global de gândire şi un control global al resurselor.
9. Nu ne amestecăm în afacerile interne ale altor ţări, dar susţinem identitatea culturală a românilor de pretutindeni şi dreptul la autodeterminare a comunităţilor româneşti aflate pe teritorii care au aparţinut de drept României şi care sunt în prezent cuprinse în cadrul unor state artificiale.
Distributismul
10. Termenul "distributist" indică faptul că doctrina naţional-distributistă se revendică de la filozofia şi practica economică a distributismului. Distributismul vizează diseminarea cât mai largă a proprietăţii productive (pământ, unelte, echipamente), pentru ca lucrătorul să nu mai fie un sclav salariat (proletar), ci un proprietar-producător, adică o persoană demnă şi liberă, a cărei bunăstare depinde de ea însăşi şi de cooperarea cu semenii săi (micul întreprinzător, membrul unei cooperative sau al altei forme de asociere), manifestându-se creator şi astfel împlinindu-se.
11. Opus atât capitalismului de tip laissez-faire, care concentrează proprietatea în câteva mâini (corporaţii, oligarhi), cât şi socialismului, în care proprietatea este concentrată în mâinile unui singur proprietar (statul), distributismul este o adevărată a treia cale: o societate de mici proprietari funcţională, rezistând cu succes atât tiraniei pieţei aşa-zis „libere“, cât şi tiraniei statului.
12. Distributismul favorizează democraţia economică (şi nu numai pe cea politică, precum sistemele liberale), solidaritatea (modelul cooperatist de afaceri, producţia în parteneriat etc.), subsidiaritatea (rezolvarea problemelor locale la nivel local), proprietatea productivă răspândită, breslele, micul producător.
Care sunt avantajele modelului distributist?
13. Distributismul este singurul sistem economic care promovează răspândirea largă a proprietăţii productive. O economie necontrolată de câteva firme mari, ci bazată pe un număr mare de proprietari privaţi prezintă numeroase avantaje:
1) asigură independenţa materială a cetăţenilor;
2) rezolvă problemele provocate de separarea capitalului (proprietăţii) de muncă şi a managementului de cunoaşterea procesului de producţie;
3) este încurajat şi consolidat sentimentul de comuniune. Lucrătorii nu mai sunt rotiţe într-un mecanism economic inuman, ci deţin controlul asupra propriului destin, pentru că sunt stăpâni pe propriile capacităţi productive: pământul, utilajele şi cunoştinţele sau aptitudinile. Scopul real al economiei nu este acela de a genera mormane de bani, ci de a crea o bunăstarea reală a familiilor şi comunităţilor.
14. Doar distributismul se preocupă cu adevărat de îmbunătăţirea soartei celor mai nevoiaşi dintre cetăţeni. Spre deosebire de socialişti, care susţin proprietatea de stat asupra mijloacelor de producţie şi redistribuirea arbitrară a veniturilor de către statul-dădacă, distributismul caută să recapitalizeze pe nevoiaşi prin distribuirea cât mai largă în societate a proprietăţii productive. Distributismul evită astfel cele două rele îngemănate: plutocraţia şi birocraţia (centralizarea mijloacelor de producţie de către stat, ca în socialism, şi de către câteva companii sau familii, ca în capitalismul de tip laissez-faire).
15. Adoptând distributismul, Forţa Naţională evită greşelile multor partide naţionaliste care, în dorinţa de a întări statul naţional, mizează pe centralizarea excesivă a mijloacelor de producţie de către stat şi/sau mari companii naţionale. Nu este de ajuns să resuveranizezi statul naţional – a făcut-o şi Ceauşescu –, trebuie concomitent să resuveranizezi în mod concret cetăţeanul de rând, să-i oferi posibilitatea de a-şi câştiga autonomia materială. Doar un stat naţional-distributist este un stat suveran. Statele cu cetăţeni-sclavi, fie ei şi „sclavi fericiţi“ care trudesc pe plantaţiile marilor corporaţii, sunt „state servile“, aşa cum le numesc distributiştii.
16. Distributismul este singurul sistem economic care asigură o piaţă cu adevăratliberă. Socialismul distruge piaţa liberă, iar capitalismul o îngrădeşte întrucât fuziunile şi consolidările micşorează numărul firmelor pentru a le spori puterea monopolistă de a impune preţul. Mai mult, majoritatea marilor firme capitaliste funcţionează cu subvenţii şi protecţie de la stat. Doar distributismul restaurează piaţa liberă: proprietatea larg răspândită asigură existenţa unui număr suficient de mare de firme încât nici una, sau nici o combinaţie de firme să nu aibă puterea de a impune preţul pe piaţă.
17. Nici un alt sistem economic nu pune un accent atât de mare pe subsidiaritate precum distributismul. Subsidiaritatea stipulează că puterea de decizie rămâne cât mai aproape de oamenii pe care-i afectează în mod direct. Nici o entitate mai mare sau superioară în rang, fie ea socială, economică sau politică nu trebuie să-şi aroge funcţii care pot fi îndeplinite eficient de o unitate mai mică sau inferioară în rang. Prin urmare, orice activitate de producţie (distributismul considerând producţia ca fiind cea mai importantă parte a economiei) trebuie să se păstreze la nivelul cel mai restrâns posibil, pentru a nu separa capitalul de forţa de muncă şi pentru a împiedica birocratizarea.
18. Doar distributismul propune solidaritatea ca principiu al vieţii economice şi susţine o economie bazată pe altruism, nu pe egoism, o economie al cărui scop nu este profitul propriu, obţinut în detrimentul celorlalţi, ci binele comun.
19. Distributismul este unicul model economic al cărui ideal este instaurarea statului micilor proprietari. Aceasta se exprimă prin accentul pus pe mica afacere de familie, promovarea valorilor şi tradiţiilor locale şi favorizarea producţiei la scară mică, de bună calitate, în faţa producţiei de masă tip „Made in China“. O societate de mici producători va promova idealul distributist al reunirii capitalului, proprietăţii şi producţiei, singurul mijloc eficient pentru a lichida alienarea omului la locul de muncă. Distributismul nu promovează regresul tehnologic şi un stil de viaţă din epoca preindustrială, ci lanţuri locale de aprovizionare. De exemplu, producţia de hrană şi îmbrăcăminte va fi apanajul producătorilor locali, iar importul acestor bunuri de peste mări şi ţări va fi drastic redus.
20. Distributismul este singurul sistem economic care propune un sistem modern de bresle şi cooperative. Breslele sunt asociaţii de profesionişti dintr-un anumit domeniu care îşi asumă responsabilitatea pentru formarea profesională a membrilor şi pentru calitatea şi preţul produselor pe care le furnizează (de exemplu breslele medicilor, ale avocaţilor etc.). Cooperativele sunt o formă de democraţie economică în care lucrătorii-proprietari au putinţa de a exercita controlul asupra activităţii întreprinderii. Breslele şi cooperativele sunt, astăzi, cele mai avansate moduri de a gândi munca umană ca o ocazie de autorealizare a persoanei şi nu numai ca factor de producere a bunurilor.
21. Distributismul este singurul sistem economic care se pronunţă în favoarea desfiinţării actualului sistem cămătăresc al băncilor private. Banii nu au calitatea intrinsecă a unei mărfi, sunt o marfă fictivă; ei reprezintă puterea unei comunităţi. Prin urmare, ei vor reprezenta fie puterea democratică a unei comunităţi, fie puterea oligarhică a câtorva membri ai comunităţii. Distributismul promovează băncile populare, uniunile de credit, moneda locală ca alternative la sistemul cămătăresc al băncilor private.
22. Distributismul, cu strategiile sale de diseminare a proprietăţii productive, nu este un produs ideologic de import, precum modelele economice promovate de partidele politice din România. Distributismul are rădăcini în gândirea economică a lui Ion Mihalache, Virgil Madgearu, Spiru Haret şi în amplul sistem cooperatist din România anilor 1900-1947.
