Poate dreapta câștiga alegerile prezidențiale?

Ce ne arată cercetările sociologice? În primul rând, faptul că există un nivel extraordinar de mare de insatisfacție asupra direcției în care se îndreaptă țara. La întrebarea standard care se pune în sondajele de opinie „Credeți că țara se îndreaptă într-o direcție bună sau proastă?”, avem un procent major covârșitor al celor care spun ca direcția este proastă. În toate cercetările sociologice, acest procent variază între 70% și 80%. De ce acest procent nu se traduce și într- un grad de neîncredere corespondent în PSD și în Victor Ponta? Probabil că aici funcționează foarte bine dispozitivele de propagandă, mecanismul de deviere a dezbaterii publice spre teme colaterale (“cele două Românii” are televiziunilor de știri - România despre Mircea Băsescu și România despre Dan Voiculescu) și expunerea mediatică de care se asigură premierul. Din acest unghi, Victor Ponta a reușit să „calmeze” cumva foarte bine erodarea unei guvernări care, în fond, nu a făcut nimic pentru români. Cifrele care țin de direcția în care se îndreaptă România ne fac totuși să sperăm că o schimbare mai e posibilă, sub condiția ca noua coaliție a dreptei să răspundă unui orizont de așteptare a publicului. Până acum, discuția legată de alianța dreptei a fost mai degrabă una care ține de procesul politic: cine și cum se unește, cine va fi candidat la prezidențiale, ce nume va avea noua alianță etc. Este un parcurs care va trebui încheiat cât mai repede. Dreapta unită, indiferent cum se va chema ea, va trebui în scurt timp să ofere și răspunsuri la temele mari de care opinia publică este preocupată. Va trebui să fundamenteze un proiect care, dincolo de însumarea electoratelor celor două partide, PNL și PDL, să genereze entuziasm și speranță. Sociologii ne spun că, în România, nu există un vot tematic, pe issues (deci, dacă afirmi pur și simplu că vei crește numărul locurilor de muncă, nu înseamnă neapărat că vei câștiga electorat), că există și o componentă emoțională majoră a votului, mai ales în cazul alegerilor prezidențiale. Eu cred că ceea ce ar trebui să transmită dreapta acum este că dorește să schimbe regulile jocului politicii din România și că, respectând un bagaj de acumulări din ultimii ani, mai ales în ceea ce privește justiția și statul de drept, va impune un alt model politic - un angajament pentru un viitor mai bun. Cel puțin statistic, dreapta are o șansă de a câștiga alegerile prezidențiale, în ciuda tuturor celor care profețesc că Victor Ponta se află deja la Cotroceni. Datele arată că electoratul de dreapta este sensibil mai mare decât electoratul PSD, ceea ce s-a demonstrat și în 2004 și în 2009. Dar depinde cum noua coaliție de centru-dreapta își va structura mesajul, adresabilitatea și, mai ales, depinde foarte mult de credibilitatea oamenilor ei. Apropo de această chestiune, dreapta a oferit în ultima vreme un spectacol al candidaturilor: ba Klaus Iohannis, ba Crin Antonescu, ba Cătălin Predoiu, ba Mihai Răzvan Ungureanu. Sigur, în sine, această competiție nu este rea. Ea arată diversitate și, în fond, răspunde și unei nevoi a electoratului dreptei, mai nuanțat, mai critic și mai dornic de alternative. Dar, în perspectiva unei competiții serioase, și acestui spectacol trebuie să îi punem punct. Va trebui ca toți să înțeleagă miza politica esențială a acestui an: cine câștigă alegerile prezidențiale? Din păcate, sistemul politic românesc este de așa manieră construit încât președintele României, care va fi el, influențează deciziv toată arhitectură instituțională. După jocul candidaturilor la președinție, cei care doresc să înțeleagă această miză trebuie să se alinieze într-o echipă. În această echipă este loc pentru toată lumea.

COMENTARIUL ESTE ASUMAT DE AUTOR

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!