Premium
Fostul premier al României Adrian Năstase comentează moartea fostului premier italian Silvio Berlusconi. Bolnav de leucemie, Berlusconi a murit la 86 de ani, după o viață tumultoasă atât pe plan politic cât și pe plan financiar.
Iată întreg textul postat de Adrian Năstase pe site-ul său
A murit, la 86 de ani, Silvio Berlusconi, un „italian adevărat”, pasionat de politică, de fotbal, de muzică, de femei. L-am cunoscut in diferite ipostaze – de premier, de sansonetist (in tinerete canta sansonete in restaurante din Paris), de patron al unei echipe de fotbal, de prieten al familiei Craxi sau de „rechin de presă”. Sau de prieten al României.L-am intâlnit in Bucuresti sau la Roma, acasă la el sau in spatiul destinat prietenilor, in Sardegna, la Villa Certosa, unde dorea să aibă un fel Camp David pentru Europa. Sau ne-am plimbat pe un iaht cu vele in sudul Italiei. Sprijinul său a fost extraordinar pentru eliminarea vizelor in 2001 dar si pentru finalizarea negocierilor cu UE.
In campania prezidențială din 2004, eu afirmam că în politica externă a României sunt importante și relațiile personale pe care le stabilești cu liderii altor state. Atunci, Băsescu spunea – criticând relațiile pe care le stabilisem cu liderii acelei perioade – Blair, Schröder, Raffarin, Berlusconi, Prodi, Emma Nicholson, regele Simeon, Medgyessy, Persson, Jean-Claude Juncker, Erdogan, Aznar, etc. sau contactele cu președintele Bush sau cu președintele Putin sau liderii Chinei, etc. – că, la nivelul relațiilor dintre state, contează doar relațiile instituționale.
„Relațiile între state se bazează pe interese și valori comune dar și pe personalități. Elementul personal contează mai mult în relațiile internaționale decât s-ar crede, în sens bun sau rău”. Aceste rânduri au fost scrise de Hilarry Cinton („Hard Choices”, p.207). Ele reprezintă o sinteză excelentă, formulată de cea care a lansat în politica internațională conceptul de „smart power”(putere inteligentă). Din păcate, pentru România, „elementul personal” nu a mai contat foarte mult in ultimile două decenii.
A dispărut un mare lider al Europei, din generatia celor dăruiti cu pasiune, vointă si viziune. Iar Europa, din păcate, intră, tot mai mult, intr-o eră a mediocritătii…
