Demograful Vasile Ghețău: Mame și copii în datele recensământului. O fereastră spre a înțelege factorii declinului populației

Prezentare prin figuri comentate

Subiectul • Date • Mame și copii, femei fără copii. Privire generală • A avea și a nu avea copii • A avea copii. Câți? • Mesajul prospectiv al datelor asupra numărului de copii la recensământ • Referințe • Anexă . Addendum

1. Subiectul

Institutul Național de Statistică publică date anuale asupra mișcării naturale și migratorii a populației rezidente oferind cadrul statistic de analiză a fenomenelor și proceselor demografice pe ani calendaristici, indicatorii importanți fiind după anul 1989 cei referitori la declinul anual al populației rezidente prin cele două componente, declinul natural și declinul prin migrație externă netă negativă. Datele asupra născuților permit analiza intrărilor anuale în populația rezidentă, fără a oferi un reper asupra semnificației acestor intrări din perspectiva măsurii în care generațiile reale se înlocuiesc în timp. Există metode prin care născuții din ani calendaristici pot fi selectați și ordonați după anii de naștere ai mamelor și determina astfel rate de fertilitate pe vârste în cadrul generațiilor. Exigența este însă colectarea datelor asupra născuților pe generații feminine în 35 de ani calendaristici pentru a cuantifica formarea întregii descendențe a unei generații între vârstele de 15 și 50 ani. Abordarea este deci continuă. Autorul deține astfel de date culese, tratate  și ordonate în toți anii de după recensământul din anul 1966 și unele rezultate vor fi prezentate în Addendum. Prioritate în acest articol se acordă datelor de recensământ, această vastă operațiune statistică.  Recensămintele populației oferă o valoroasă viziune unitară asupra numărului de copii aduși pe lume de toate femeile țării până la data operațiunii. Să ne amintim că în chestionarul de recensământ figurează pentru persoanele feminine de 12 ani și peste caracteristica Numărul copiilor născuți vii. Datele de recensământ permit analiza descendenței atinse la data operațiunii pe vârste și generații feminine. Este abordarea retroactivă. Pentru femeile având vârste între 15 și 50 ani descendența este cea parțială, atinsă lao anumită vârstă iar pentru femeile  având 50 de ani și peste descendența este cea finală. Nu trebuie omis faptul că aceste date se referă la femeile aflate în viață la data recensământului și nu la efectivul inițial al generației.  Datele asupra descendenței atinse la data recensământului își păstrează însă valoarea de excepție.

În numărul mediu de copii aduși pe lume de o femeie din populația țării la recensământ se poate citi o parte din trecutul demografic al populației și se poate contura o parte din viitorul ei demografic.

2. Date

În primele date finale ale Recensământului 2021 publicate nu de mult de Institutul Național de Statistică există câteva tabele asupra populației rezidente feminine după numărul copiilor născuți-vii pe vârste, stare civilă și nivel de educație. Sunt informații cumulate asupra evenimentelor demografice nașteri, născuți vii, pe tot parcursul vieții femeilor până la 1 decembrie 2021, în abordare longitudinală, pe generații. Numai la nivelul generațiilor putem vedea adevăratul mers al unei populații în timp și estima evoluțiile viitoare. Aceste informații nu le putem avea din statisticile anuale asupra născuților decât în mică măsură și de comparabilitate limitată.  Datele anuale sunt secvențe ale formării descendenței finale a generațiilor, numărul de copii aduși pe lume la vârsta de 50 de ani.

Numărul mediu de copii aduși pe lume pe vârste și generații ale mamelor și comparații folosind două caracteristici ale femeilor, starea civilă și nivelul de educație, sunt investigate în articol.

3. Mame și copii, femei fără copii. Privire generală

Putem vedea în figurile 1A, 1B și 1C și 2A, 2B și 2C o imagine generală asupra mamelor și copiilor lor la recensământul de la 1 decembrie 2021. Datele se referă numai la populația feminină care a adus pe lume copii.  Datele publicate de Institutul Național de Statistică se referă la populația feminină de 11 ani și peste, de 8,7 milioane, proporția celor cu copii fiind de 66 la sută iar a celor fără copii aduși pe lume de 34 la sută. În acest studiu a fost luată în considerare numai populația feminină în vârstă de 15 ani și peste, de 8,3 milioane, cele două proporții fiind de 69 și 31 la sută.

De ce vorbim de imagine generală? Pentru că în figuri sunt date agregate, la nivelul  celor patru stări civile ale populației și al celor trei nivele de educație,  ascunzând marile variații ale numărului mediu de copii aduși pe lume de o femeie pe vârste și generații.

3.1. Particularități după starea civilă a femeilor

Femeile căsătorite dețin proporția cea mai ridicată în populația de 15 ani și peste având copii – 61 la sută, cele văduve 20, iar cele necăsătorite și divorțate câte 10 la sută (figurile 1A, 1B). Există o anumită coerență cu aceste proporții a celor asupra copiilor născuți de cele patru categorii de femei valorile fiind, în ordine, de 60 la sută, 23, 10 și 8 la sută. Numărul mediu de copii aduși pe lume este de 2,3 la femeile văduve (figura 1C), ele aflându-se preponderent la vârste avansate și provenind deci din modele familiale trecute considerabil mai favorabil familiei cu copii. Aparent surprinzător pe poziția următoare se află femeile necăsătorite, cu 2,1 copii și apoi urmează cele căsătorite cu 2 copii.

Se cuvine a   avansa o observație asupra acestei  situații. Nu avem în tabelele cu date finale publicate până acum alte informații asupra femeilor necăsătorite, cum ar fi răspândirea uniunilor consensuale, apartenența etnică și cea religioasă, caracteristici care ar putea oferi  unele repere explicative.  Trebuie însă precizat că valoarea de 2,1 copii la o femeie o găsim într-o populație feminină necăsătorită care reprezintă doar 24 la sută din întreaga populație feminină  necăsătorită, o proporție departe de cea a femeilor căsătorite cu copii, 84 la sută. În fine, femeile divorțate au în medie 1,7 copii.

Valorile indicatorului pentru întreaga populație feminină de 15 ani și peste, cu și fără copii, sunt, în aceeași ordine, 2 copii la femei văduve și departe de nivelul de înlocuire a generațiilor în timp la femeile necăsătorite, cele căsătorite și cele divorțate, cu 0,6, 1,7 și 1 copil.

Se pot reține două constatări majore: (i) – numărul mediu de copii la data recensământului  este la nivelul înlocuirii generațiilor doar la  toate femeile văduve, cu și fără copii, și este determinat de femeile cu studii primare și secundare având peste 55 de ani și (ii) –  mai important, nivelul este sub 2 copii la toate femeile având celelalte stări civile și la toate femeile cu și fără școală absolvită, iar la nivelul întregii populații feminine de 15 ani și peste este de numai 1,4 copii la o femeie, departe de nivelul reclamat de înlocuirea în timp a generațiilor și asigurarea unei populații stabile ca număr în timp..

3.2. Particularități după nivelul de educație a femeilor

Mamele cu studii secundare (nivel liceal, profesional, de ucenici și gimnazial) domină net ca proporții, egale, și în numărul total al mamelor și în numărul total al copiilor născuți – 70 la sută (figurile 2A și 2B). Este expresia nivelului modest de educație a populației în România. Mamele cu studii universitare (fără învățământ terțiar non-universitar) reprezintă 19 la sută iar cele cu studii primare 11 la sută (provenind din generații mai vechi). Proporțiile născuților acestor femei nu respectă această ierarhie, fiind egale, 15 la sută. Acestor proporții egale le corespund însă un număr mediu de copii apreciabil mai mic la mamele cu studii superioare – 1,6 față de 2,9 la femeile cu studii primare (figura 2C). Creșterea nivelului de educație a femeilor a fost dintotdeauna factor major al reculului fertilității feminine în timp în toate societățile.

Reține atenția faptul că și femeile care au adus copii pe lume având educație primară și cele cu educație secundară au asigurată înlocuirea generațiilor lor cu 2,9 și 2,1 copii la o femeie. Nu și mamele cu educație superioară – cu doar 1,6 copii la o mamă. Aceste valori ale celor trei indicatori din figura 1C pot fi extinse la întreaga populație feminină de 15 ani și peste, incluzând deci și femeile care nu au adus pe lume copii, iar tabloul așteptatei evoluții a întregii populații în timp este diferit. Acest diferit înseamnă neînlocuirea în timp a generațiilor și context de declin al întregii populații (cifrele în roșu): 1,6 copii și 1,4 copii la mame cu educație primară și secundară și doar 1 copil la cele cu educație universitară.

4. A avea și a nu avea copii. Cum influențează vârsta, starea civilă și nivelul de educație.

A avea ori a nu avea copii la data recensământului depinde de mulți factori, de vârstă, de starea civilă, de nivelul de educație, de forța modelului cultural, etnic și religios, de starea de sănătate a femeii, a cuplului și frecvența sterilității [1],[2], de amploarea formelor alternative ale familiei/cuplului nefavorabile  aducerii pe lume a copilului, de măsura în care împlinirea femeii  mai are loc astăzi prin sarcină, maternitate, naștere, copil  (o distinsă profesoară din SUA declara nu de mult că împlinirea femeii are loc astăzi prin carieră și călătorii). Ceea ce sintetizează acțiunea acestor factori în populațiile europene în timp, îndeosebi începând cu anii 1970, este reducerea numărului mediu de copii aduși pe lume de o femeie.

Datele recensământului din decembrie 2021 permit analiza particularităților fertilității femeilor după starea civilă și nivelul de educație pe vârste iar figurile care urmează oferă date detaliate. Sunt multe, multe date dar formula grafică facilitează examinarea lor.

În figurile 3.1, 3.2., 3.3. și 3.4. este prezentată structura femeilor de 15 ani și peste cu și fără copii după starea civilă  pe grupe de vârstă. Structura este similară la femeile căsătorite și văduve (fost căsătorite) și are particularități la femeile necăsătorite și divorțate. În proporții de 84 și 86 la sută femeile din primele două grupe au copii. Pe grupe de vârstă proporțiile depășesc 80 la sută după vârsta de 35 ani și ating valori de 89-92 la sută la vârstele de 55-74 ani, moderat superioare la femeile văduve. Numai 29 la sută dintre femeile necăsătorite în vârstă de 15 ani și peste au copii. O proporție dintre ele se află la vârste tinere și adult-tinere și vor intra în grupa femeilor căsătorite cu și fără copii. Este de admis că femeile necăsătorite cu copii fac parte din uniuni consens declarate în mică măsură la recensământ

Se cuvine a face o observație asupra acestei situații. Nu avem în tabelele cu date finale publicate până acum alte informații asupra femeilor necăsătorite, cum ar fi răspândirea uniunilor consensuale, apartenența etnică și cea religioasă, caracteristici care ar putea oferi  repere explicative. Trebuie însă precizat că valoarea de 2,1 copii la o femeie o găsim într-o populație feminină necăsătorită având copii doar în proporția deja menționată – 29 la sută,  o proporție departe de cea a femeilor căsătorite cu copii, 84 la sută. Femeile divorțate au copii în proporție de 59 la sută, la unele grupe de vârstă proporția ajungând la 60-70 la sută.

Căsătoria a fost și a rămas leagănul copilului, și la femeile văduve și într-o anumită măsură la cele divorțate.  Dacă la femeile tinere necăsătorite proporția mare a celor fără copii  este normală, ele având viitorul în față, la femeile divorțate în vârstă de 35 ani și peste cu proporții mari ale celor fără copii  am putea vorbi de anii care au trecut și nu se mai întorc.

În figurile 4.1., 4.2. și 4.3. putem vedea proporțiile femeilor cu și fără copii după nivelul educației pe vârste. O privire comparativă rapidă cu figurile 3 lasă să se întrevadă o omogenitate superioară a proporțiilor, copilul fiind dorit și avut în mare măsură, chiar foarte ridicată și  asemănătoare indiferent de nivelul de educație.

La nivelul celor trei subpopulații feminine proporțiile femeilor cu copii domină net structura cu valori între 62 la femeile cu studii universitare și 83 la sută la femeile cu studii primare. Este vorba doar de distincția dintre a avea și a nu avea copii.  Ceea ce le diferențiază însă, o vom vedea, este numărul de copii aduși pe lume. Valorile cele mai ridicate ale proporției femeilor cu copii pe vârste le găsim firesc la cele cu vârste mai mari de 40 de ani – 81-92 la sută la femeile cu educație primară, 80-86 la cele cu educație secundară și 70-80 la sută la femeile cu studii universitare.

5. A avea copii. Câți?

Structura populației feminine având copii și fără copii prezintă tabloul participării și neparticipării populației la natalitatea țării până la data recensământului. Datele asupra numărului mediu de născuți aduși pe lume de o femeie detaliază tabloul respectiv.  Numărul mediu de copii aduși pe lume de o femeie la vârsta de 50 de ani este considerat a constitui descendența finală.  O valoare de 2 copii la o femeie înseamnă asigurraea înlocuirii numerice a generațiilor în timp și o stabilizare în timp a numărului populației. Valori mai mari însemnă premise de asigurare a creșterii populației după cum valori mai mici înseamnă neînlocuirea generațiilor și declin al populației în timp.

Datele finale ale recensământului publicate până acum permit calcularea numărului mediu de copii aduși pe lume de o femeie după starea civilă și după nivelul de educație pe vârste și generații. În alte date finale care urmează a fi publicate vor exista și alte caracteristici ale mamelor, îmbogățind cunoașterea. Acest număr mediu se referă la femeile care au adus pe lume copii până la data recensământului dar poate fi calculat și la toate femeile, inclusiv cele care nu au adus pe lume copii. Pentru cunoașterea măsurii în care generațiile se înlocuiesc in timp al doilea indicator este cel relevant, deoarece se referă la întreaga populație.

În figurile 5.1. și 5.2. cititorul poate examina numărul mediu de copii aduși pe lume de femeile căsătorite având copii și de ansamblul femeilor căsătorite pe vârste, incluzând și cele fără copii. Este marcată linia nivelului de înlocuire a generațiilor – 2 copii. La întreaga populație feminină căsătorită care a adus pe lume copii numărul mediu este 2 copii la o femeie, ceea ce înseamnă înlocuirea generațiilor.  Acest nivel este atins la femeile căsătorite în vârstă de 55 ani și peste, crescând la 2,3, 2,4 copii la o femeie după vârsta de 60 ani. La femeile tinere căsătorite indicatorul va crește după recensământ dar într-o viziune prospectivă nu sunt premise pentru a ajunge la 2 copii la o femeie înainte de vârsta de 55 ani.  Mai mult, datele INS pe anul 2021 indică o proporției a născuților la femeile în vârstă de 40-44 ani de numai 3 la sută ceea ce ridică un semn de întrebare asupra măsurii în care în viitor, la vârste de 50 ani și peste, numărul mediu de 1,9 copii la femeile în vârstă de 30-54 ani ar putea ajunge la 2 copii.

Nu toate femeile căsătorite au adus pe lume copii. Am văzut în figura 3.2. că 16 la sută dintre ele nu au copii, o proporție care nu poate fi neglijată, și problema măsurii în care femeile căsătorite în ansamblul lor își asigură înlocuirea  capătă o altă dimensiune: cea a neînlocuiri generațiilor. Putem vedea în figura 5.2.  vârstele la care numărul mediu de copii asigură înlocuirea generațiilor, 60-74 ani. Mai puțin de 2 copii se înregistrează și la toate femeile căsătorite, cu și fără copii, numărul mediu de copii fiind de 1,7.

Ne-am oprit, pentru a evita un exces de figuri și de informații statistice, doar la populația feminină căsătorită, ea reprezentând 61 la sută din femeile în vârstă de 15 ani și peste iar proporția copiilor aduși pe lume de aceste femei în ansamblul copiilor este de 60 la sută. Pentru femeile necăsătorite, văduve și divorțate cititorul interesat poate consulta figurile succint comentate din ANEXĂ.

Diferențele care există între numărul mediu de copii la o femeie după nivelul de educație sunt mai pronunțate decât cele după starea civilă a femeilor, evidențiind particularități în atitudinea și decizia față de copii și dimensiunea familiei. Figurile 6.1.- 6.4. ne oferă acest cadru. Numărul mediu de copii la o femeie se referă la toate femeile, având și neavând copii, el fiind cel care cuantifică fertilitatea feminină a întregii populații având un anumit nivel de educație. S-au luat în considerare, potrivit clasamentului INS, femeile având școală absolvită de nivel universitar, nivel secundar și nivel primar.

Doar 1,4 copii este media la nivelul întregii populații feminine în vârstă de 15 ani și peste. La femeile în vârstă de 50-54 ani, din generațiile 1967-1971, se înregistrează 1,5 copii, departe de nivelul de înlocuire a generațiilor. Valori de 1,9-2 copii întâlnim la femeile în vârstă de 60 ani și peste.

În raport cu aceste valori medii există diferențiere netă la femeile cu educație universitară, pe de o parte, și la femeile cu educație secundară și primară, pe de altă parte. La femeile cu educație universitară nu se constată valori de 2 copii nici la vârstele de 50 ani și peste, dominând 1,1-1,4 copii la o femeie. Numărul mediu la această categorie de femei este de 1 copil la o femeie. În schimb, la femeile din celelalte două categorii domină valori de 2 copii și considerabil mai mari. La femeile cu educație primară valori mai mari de 2 copii întâlnim la toate femeile în vârstă de 30 ani și peste, cu 3,1 copii la cele de 55-64 ani.

O paranteză asupra raportului dintre starea și mișcarea populației ar putea duce la o mai bună înțelegere a datelor de care ne ocupăm la Recensământul 2021.  Ceea ce analizăm în articol sunt date de stoc la recensământ, număr femei în vârstă de 15 ani și peste după starea civilă și nivel de educație, numărul copiilor aduși pe lume până la data Recensământului 2021. Datele de la acest recensământ provin din datele de stoc ale Recensământului 2002 și luarea în considerare a datelor de flux din anii 2003-2020 referitoare la copii născuți-vii, căsătorii, divorțuri, educație. Sunt intrări care se regăsesc în datele de stoc la Recensământul 2021. Unele din aceste date s-au redus ca volum prin mortalitate și migrație externă în anii 2003-2020. Sunt ieșirile. Dacă am avea date asupra născuților-vii din anii 2003-2020 după vârsta mamelor, starea lor civilă și nivelul de educație și date similare – după vârstă, stare civilă și nivel de educație – pentru migrația externă și mortalitate am putea construi tabloul de stocuri pentru anul 2021. Nu avem astfel de date, din păcate. Normal ar fi să le avem.

Proporția copiilor de la femei căsătorite la Recensământul 2021 este de 60 la sută iar de la femei necăsătorite de 10 la sută. Această din urmă proporție s-a majorat moderat în timp odată cu răspândirea uniunilor consensuale și este de așteptat ca ascensiunea să continue. Datele anuale asupra proporției născuților-vii după situația juridică a mamei o confirmă.  În anul 1993 născuții în afara căsătoriei reprezentau 17 la sută iar în anul 2022 s-a ajuns la 33 la sută și proporția este în progres constant. Chiar în ascensiune fiind însă, ea este însă net inferioară celei din alte țări: Danemarca – 55, Olanda – 56, Portugalia – 60, Franța – 64 la sută.

Luând în considerare proporția copiilor de la femei căsătorite și foste căsătorite, cele căsătorite devenite  văduve și de la  cele căsătorite devenite divorțate,  ajungem la o proporție de 90 la sută a copiilor aduși pe lume de femei căsătorite, în familii deci.  Este posibil ca femeile văduve și divorțate tinere sau adulte-tinere  să fi adus pe lume după anul 2002 copii și după apariția văduviei și divorțului, aflate fiind în uniuni consensuale, dar numărul acestor copii nu poate fi semnificativ ca mărime. În această ipoteză putem spune că la Recensământul 2021 din cele 11,8 milioane de copii aduși pe lume declarați de mamele lor 90 la sută au fost aduși pe lume de mame căsătorite la data nașterii copiilor.  Instituția căsătoriei legale a continuat să aibă rolul major în natalitatea țării. Este însă vorba de o istorie trecută întinsă pe multe decenii, începând cu generațiile dintre cele două războaie mondiale. Realitățile demografice sunt în schimbare considerabilă în ultimii 30 de ani și figurile cu număr mediu de copii aduși pe lume mai mare de 2 vor deveni și ele istorie

6. Mesajul prospectiv al datelor asupra numărului de copii la recensământ

Ce mesaj prospectiv pot avea datele asupra descendenței pe vârste/generații la Recensământul 2021? Mesajul apare comparând aceste date cu cele ale recensământului anterior, sesizând schimbările intervenite și interpretând semnificația lor. Figura 7 oferă informațiile necesare comparației. Femeile având copii aveau la recensământul din anul 2002 peste 2 copii începând cu grupa de vârstă 35-39 ani în timp ce la recensământul 2021 un astfel de nivel se consemna numai începând cu grupa de vârstă 55-59 ani.  A avut loc o reducere apreciabilă a numărului de copii la femeile având vârste între 35 și 45 ani între cele două recensăminte.

Fără o redresare de durată a natalității mișcarea descendentă va continua și datele recensământului din anul 2031 vor arăta o descendență mai mică de 2 copii și la femeile în vârstă de 55-59 și 60-64 ani. Dacă privim numărul mediu de copii la întreaga populație feminină, cu și fără copii, în figura 7.2., putem constata că la recensământul 2021 numai femeile în vârstă de 70-74 ani aveau 2 copii (generațiile 1947-1951).   Se poate chiar observa la femeile în vârstă de 35-49 având copii un număr mediu de 1,8-1,9, număr care nu va atinge 2 copii la vârsta de 50 de ani iar la nivelul ansamblului femeilor de la aceste vârste, cu și fără copii, numărul mediu este de numai 1,5 copii.

Spre o astfel de valoare ajungem și dacă recurgem la cel mai important indicator al fertilității dintr-un an calendaristic – rata fertilității totale: numărul mediu de copii pe care îi aduce pe lume o femeie dintr-o generație ipotetică care ar avea la toate vârstele fertile (15-49 ani) ratele de fertilitate dintr-un an calendaristic. Pentru anul 2022 prin această abordare de tip „ce se întâmplă dacă” rata fertilității totale este de 1,6 copii. Ar putea fi descendența finală la toate generațiile care vor avea vârste de 50 ani și peste la viitoarele recensăminte ale populației.

R e f e r i n ț e

[1] The Economist amintea la 20 iulie, ziua împlinirii a 45 de ani de la venirea pe lume a primului copil prin proceduri FIV (fertilizare in vitro)  că 17 la sută din populația mondială suferă de infertilitate.

[2] Proporția este identică în țara noastră după investigațiile unui cunoscut medic de obstetrică-ginecologie de la  Centrul de Fertilitate și FIV Columna , Regina Maria (https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/1-din-5-cupluri-din-romania-lupta-cu-infertilitatea) (în articol proporția este de 1 din  6).

ANEXA – Figuri

Addendum

Mai mult despre formarea descendenței  generațiilor Datele de recensământ asupra numărului mediu de copii aduși pe lume de o femeie sunt date retroactive cumulate, se referă la copii femeilor care erau în viață la data recensământului, 1 decembrie 2021. Nu cuprind deci informații asupra celor care au decedat având copii. Autorul are însă și date asupra fertilității pe generații obținute prin observare anuală (începând cu anul 1966) a copiilor aduși pe lume de o femeie dintr-o generație pe parcursul întregii perioade fertile a vieții, între 15 și 50 de ani. Este o descriere mult mai detaliată și poate contribui la o completă prezentare a întregii fertilități pe vârste în cadrul generațiilor feminine și sinteza acestora – descendența finală la vârsta de 50 ani. Neobișnuitele evoluții ale descendenței finale și ale vârstei medii la nașterea copiilor în generațiile feminine 1940-1974 sunt cele din figura I . Sunt rezultatele creșterii considerabile a fertilității după anul 1966 și declinului masiv de după anul 1989. Iată cât de contrare sunt creșterea/scădere fertilității și reculul/ascensiunea rapidă a vârstei medii a femeilor la nașterea copiilor asociat evoluției fertilității. La generațiile din suprafața A creșterea dramatică a fertilității după anul 1966 a avut loc îndeosebi la vârste tinere și vârsta medie a fost în recul. În suprafața B situația este opusă: scăderea masivă a fertilității după anul 1989 a avut loc în primul rând la femeile tinere și vârsta medie a fost în progres considerabil. În figura II ratele de fertilitate pe vârste în 4 generații feminine reprezentative pentru modelul fertilității pe vârste și, mai ales, pentru modul nemaiîntâlnit în care brutalele și forțatele măsuri luate de vechiul regim în toamna anului 1966 au putut mutila dezvoltări normale ale fenomenului pe vârste și formării dimensiunii familiei.  Sunt indicate în figuri la fiecare generație descendența finală, copii la vârsta de 50 ani și vârsta medie a mamelor la nașterea copiilor.  De asemenea, sunt indicate ratele de recrudescență din anii 1967, 1974 și 1984. Anul 1967 este cel al efectelor majore ale măsurilor restrictive luate de autorități în toamna anului 1966 iar anii 1974 și 1984 sunt ani de recrudescență moderată ori minoră a fertilității prin modificarea prevederilor inițiale ale decretului Consiliului de Stat  și introducerea unor prevederi și mai dure ale reglementărilor asupra  accesului la întreruperea sarcinii prin creșterea cu 5 ani a vârstei și creșterea numărului de copii pe crae i-a născut  mama pentru a ava acces la întreruperea sarcinii.

Aceste măsuri au fost luate în contextul neatingerii obiectivelor preconizate de regim, populația respingând maternitatea forțată. Generația 1940, prin vârsta atinsă după anul 1966, este una dintre cele mai afectate de creșterea bruscă și masivă a fertilității. Curba ratelor descrie schimbări nemaiîntâlnite în populațiile europene. Pe scara orizontală sunt vârstele și anii atingerii lor.  Până la vârsta de 27 ani ratele au valori rezultate din decizii ale cuplurilor asupra dimensiunii familiei în context de neintervenție exterioară brutală. Linia roșie sugerează o continuare normală a dezvoltării fenomenului. Dar anormalul a intervenit după măsurile din toamna anului 1966 la toate vârstele și curba ratelor este străină oricărei normalități. Mai mult, se poate observa și impactul măsurilor ulterioare menționate, la vârsta de 34 ani, în anul 1974. Curba ratelor de fertilitate ale generației 1950 poartă brutala amprentă a măsurilor din toți cei trei ani, 1966, 1974 și 1984. La aceste generații și nu numai aplicarea măsurilor restrictive au mutilat realmente dezvoltările pe vârste ale  formării dimensiunii familiei ca număr de copii și intervalul aducerii lor pe lume. În spatele acestor evoluții forțate s-au aflat cumplite drame ale cuplului, ale femeii, mai ales,  copii nedoriți cu tot ce a putut însemna pentru mulți dintre acești copii sentimentul de copil nedorit Să nu uităm dificultățile, barierele din viața lor într-o societate nepregătită: creșă, grădiniță, asistență medicală, alimentație, locuință, locuri la școală, admitere în școli/facultăți, locuri de muncă. Valorile descendenței finale în datele de recensământ sunt pe ani de vârstă/generație până la vârsta de 50 ani urmate de valori medii în grupe cincinale de vârstă și generații.  Acest mod de publicare a datelor nu permite cea mai bună comparare cu datele pe ani de vârstă și  generații și relevanța lor este afectată. Între valorile descendenței finale din datele INS și valorile autorului sunt mici diferențe, favorabile celor din urmă. Explicația am putea-o găsi în mortalitatea mai mare până la data recensământului a femeilor cu vârste mai mari de 50 ani având numărul cel mai mare al născuților de-a lungul vieții.