DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Dilema unei doamne cu cățel și soț

Pixabay
dilema

Dl primar ales al sectorului 2,

Am fost și eu la vot în 27 sept 2020, pt că de vreo 20 de ani, de când sunt cetățean al Bucureștiului, doresc altceva. Nu mi amintesc daca te-am votat, știu sigur însă că am dorit altceva. Îmi amintesc ca te-am văzut în media, ți-am citit cv ul și m-am gândit...hai, ca poate de data asta o să meargă, să îi dăm omului the benefit of the doubt (nu mi-a venit în română). Sunt o persoană optimistă și în general am încredere în oameni...plec de la premisa că toți avem ceva bun în noi și vrem să lăsăm ceva în urma noastră, cu atât mai mult când este vb despre o persoană care are poziția să o facă.

Au trecut deja 7 luni și eu nu văd nicio schimbare în bine, care să aibă un efect direct asupra mea, ca cetățean...

Da, știu, nu poți rezolva peste noapte ce s-a distrus în ani, dar eu vb de lucruri mărunte, care necesită un minim de implicare.

Așadar, dl primar ales, am să plec de la premisa că n-ai văzut cum arată sectorul 2 pe jos, poate că mergi cu mașina la birou, așa cum îi stă bine unui edil local, care are multe de rezolvat și tb să ajungă repede la primărie.

Drept urmare, te invit la o plimbare pe jos, în zona Eminescu - Calea Moșilor, unde sunt multe străzi cu case...și mici parcuri. Aș putea să-ți trimit poze, dar cred că preferi totuși să vezi cu proprii ochi....maldărele de gunoaie care zac pe străzi.

Să dezvoltam un pic subiectul, zic. De 2 ani, fix, i-am cumpărat fiică-mi un cățel, știam ce fac...avea să pice în grija mea, deși cu ochii în lacrimi mi-a promis că se va ocupa ea de el, mâncat, plimbat etc. Evident, n-a fost așa, drept pt care, în fiecare dimineață, în jur de 6-7 (mă poți însoți într-una din plimbări, ca să-ți explic despre ce vb), ies să plimb cățelul, dotată bineînțeles, așa cum e civilizat, cu săculeți să strâng după el.

De cum ies din casă, mă lovesc fie de un sac de gunoi, aruncat de vecinii care consideră ca nu e cazul sa plătească 17 lei de persoana pe lună, sau cât o fi, pt ca una din cele 2 firme de colectat gunoiul să-l ridice, fie de o urmă a unui cățel pe care stăpânul nu a mai catadicsit să o strângă. Sac de gunoi, care de cele mai multe ori este împrăștiat, evident, de alți vecini, mai săraci, care speră sa găsească ceva bun în el... Mă enervez, bombăn ceva și trec mai departe. Zic, hai în părculet, că e verdeața, e frumos...să ne simtem și noi bine. Acolo, alți vecini drăguți, care petrec până seara târziu, uită să mai și strângă resturile pe care le fac după ce mănâncă și beau pe băncile din parc. Iar mă enervez, iar bombăn și plec mai departe. Îmi iau cățelul la o plimbare pe străduțe...e frumoasă zona. Merg ce merg și cățelul, care e animal, își face nevoile...strâng după el și dau să arunc săculețul....nu prea am unde. Trebuie să mai merg până la capătul celeilalte străzi, unde știu sigur, sau mai bine zis sper, că mai există și nu a dispărut un coș de gunoi prins de un stâlp...fericirea cățelului, se prelungește plimbarea. Merg și iar merg și dau peste oamenii care fac curat cu mătura, sunt cam câte 2 la fiecare 2-3 străzi. La început am zis uite domnule, că se poate și la noi. După o săptămână, m-am prins...oamenii au în fișa postului doar să măture frunzele și praful, că alte chestii precum hârtii, măști (că e sezonul), chiștoace și multe altele zac în continuare pe caldarâm. Merg ce merg și îmi amintesc că acum fix 2 ani, când l-am scos prima oară pe cățel afara, la un colț de bloc era o grămdă de cioburi. O urmăresc de atunci, sunt șocată în fiecare dimineață să o găsesc tot acolo....Din fericire, văd o femeie de serviciu și o rog să strângă cioburile că sunt de 2 ani. Îmi spune că ea e nouă și nu le-a văzut...pare dornică să muncească. A doua zi trec din nou pe la bloc și mă uit de la distanță după cioburi...sunt fericită, în sf cineva a făcut curat. Ceva în mine îmi spune totuși să nu cred până nu verific, mă apropii și văd că o parte din cioburi încă mai e acolo...probabil ca nu a fost bună matura, îmi zic.

Ma enervez, bombăn și plec spre casă, unde soțul, care de regulă își bea

cafeaua la ora aia, mă așteaptă cu zâmbetul pe buze (așa e el dimineața) să mă ajute să bag cățelul în cadă și să-l spăl. Mă vede nervoasă și mă întreabă ce am....Îmi amintesc brusc cum el nu a selectat cum tb gunoiul, cum nu a făcut aia și aia. I-am stricat și lui ziua. Cine l-a pus sa mă întrebe ce am?!

Bag cățelul în cadă și iar mă enervez și bombăn de o trezesc și pe fii-mea care, adolescentă fiind, la ora aia doarme... Îmi amintesc că, anul trecut înainte de alegeri, iar am zis...uite domnule că se poate...mașini care spălau străzile. De atunci nu le-am mai văzut.

Cu toate astea, mie mi se cere sa colectez selecționat, sau cum dreacu se spune, gunoiul pe care-l produc.... știm cu toții noul trend - ca afară.

Și hai să ți-o spun p-aia dreaptă: si noi, locuitorii zonei, avem lipsuri, ca fir-ar el de săculeț, îl avem doar jumătate din ăia de ne luăm cățel, dar și tie iți pasă de noi doar când vine campania electorală.

Și acum să-ți zic dilema mea. Știi ce mă doare cel mai tare? Că din cauzele astea de ți le spusei mai sus, îmi enervez soțul și ăsta, când i se strică ziua, nu mai vorbește 3 zile și atunci nu e bine.

Prin urmare, care zici că ar fi soluția: să vând cățelul sau să schimb soțul?

o cititoare, Diana

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.