Premium
Timp de aproape 10 ani, eu și soțul meu am dus o viață bună. Nu eram bogați, dar aveam întotdeauna suficient și ne distram foarte mult. El este american și ne-am cunoscut în timpul vacanței sale de lucru în Noua Zeelandă, țara mea de origine. Ne-am înțeles imediat. În 3 luni, locuiam împreună, eram logodiți și ne plănuiam viitorul. Viața era însorită. Așa începe o poveste fabuloasă de viață publicată de businessinsider.com
Destul de devreme, am convenit să nu avem copii. Acest lucru mi-a convenit, deoarece nu mi-am dorit niciodată să fiu mamă. În schimb, așa cum obișnuiam să spunem, am sărbătorit viața în fiecare zi. Acest lucru însemna alcool, savurarea de mâncare bună, vizitarea plajei și ne desfătam cu hobby-urile noastre. De asemenea, am cumpărat împreună o casă veche, am adoptat câteva pisici și ne-am căsătorit.
Relația noastră a fost construită pe distracția fără griji
Dar viața mea nu a decurs așa cum mă așteptam. La 37 de ani, îmi doream să conduc o afacere de succes, să am o căsnicie fericită și să călătoresc în timpul liber. În schimb, sunt o mamă singură cu un copil de doi ani, divorțată, fără loc de muncă și locuiesc în casa copilăriei mele. Sunt atât de falită încât am fost nevoită să las străini să locuiască în casa pe care am cumpărat-o, deoarece nu-mi permit să plătesc utilitățile sau ipoteca.
Toate acestea s-au întâmplat pentru că fostul meu soț m-a convins să fac un copil. La momentul respectiv, știam că era o idee proastă, în sensul că nu eram într-un loc puternic sau sănătos în căsnicia noastră, dar spunând nu m-am simțit ca și cum l-aș fi privat pe cel mai bun prieten al meu de dorința inimii lui. Întotdeauna am fost un oportunist, dispus să încerc orice și îmi place să învăț noi abilități. Am simțit că voi aborda maternitatea în același mod.
Când mi-a cerut să avem un copil, lucram pentru o companie grozavă, cu avantaje extraordinare și îmi plăcea viața. El lucra în schimbul de noapte într-o fabrică. Deși salariul și evoluția erau bune, nu era viitorul pe care și-l imaginase. A devenit întunecat și deprimat, apoi a decis că un copil l-ar face fericit. În cele din urmă am fost de acord.
A avea un copil nu a fost visul la care se aștepta soțul meu
Fiica noastră s-a născut cu reflux silențios, ceea ce înseamnă că acidul gastric i-a urcat în esofag. Timp de aproape cinci luni, am pus-o jos doar pentru a-i schimba scutecul. Abia dacă dormeam, eu și copilul, însă fostul meu soț era cel care nu putea face față. A devenit amărât și neglijent, refuzând să mă ajute cu orice și numindu-mă leneșă atunci când îi ceream.
Știam că cel mai important lucru era siguranța și fericirea copilului nostru, iar dacă nu putea avea parte de asta cu doi părinți, mă voi descurca cu unul singur. L-am rugat să plece și, în cele din urmă, când copilul nostru avea opt luni, a plecat, mutându-se înapoi în SUA. Am cumpărat partea lui de casă.
Din fericire, am putut să lucrez de acasă cu copilul meu. În ciuda faptului că am muncit din greu și am fost promovată, am fost prinsă într-o concediere în masă câteva luni mai târziu. Ultimul intrat, primul ieșit, spuneau ei. În puțin peste un an, devenisem mamă, îmi părăsisem soțul și îmi pierdusem slujba de vis. Veniturile mele au trecut de la 82.000 de dolari neozeelandezi, adică aproximativ 50.000 de dolari, la o prestație guvernamentală care abia îmi plătește ipoteca.
Am lăsat niște străini - o familie de imigranți - să locuiască în casa mea și să îmi plătească utilitățile, în timp ce eu împart un dormitor cu fiica mea în casa copilăriei mele. În loc să o dau în îngrijire și să îmi găsesc un nou loc de muncă, am folosit beneficiul guvernamental, mi-am redus facturile și am îmbrățișat casa familiei multigeneraționale.
Am ales să mă concentrez pe fiica mea, nu pe cariera mea
Fiica lui Cat Jones s-a născut cu reflux silențios și nu a putut să o culce timp de aproape 5 luni.
Nu aș putea fi mai fericită. Faptul că am devenit mamă mi-a schimbat prioritățile, iar faptul că sunt singurul ei îngrijitor mi-a întărit hotărârea de a o crește bine. Cred cu tărie că a avea un îngrijitor stabil, iubitor și atent este important pentru bebeluși, mult mai important decât banii. Până acum, se dovedește a fi adevărat.
La doi ani, fiica mea a învățat să meargă la toaletă, are un vocabular avansat, cunoaște mai mult de jumătate din alfabet și poate număra până la două cifre. Folosește manierele, are un timp minim de utilizare a ecranelor și se simte bine cu alte persoane. Faptul că o văd cum se dezvoltă mă face să fiu mândru, iar datorită ei - și faptului că sunt divorțat și concediat - am reînnoit relațiile cu familia mea.
Faptul că sunt mamă m-a făcut să realizez că unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face pentru copiii noștri este să dezvoltăm o relație puternică, sigură și plină de iubire cu ei. Trebuie să fim prezenți pentru a face acest lucru. Pot începe o afacere la orice vârstă, dar nu pot recupera acest timp odată ce a dispărut. De aceea, îmi îmbrățișez situația cu bucurie și mulțumire în fiecare zi.
