Misterul regelui dac Koson: cine a fost cu adevărat regele pentru care s-au bătut monede de aur

Regele dac Koson, singurul conducător al dacilor al cărui nume este amintit pe monedele antice de aur, a lăsat în urma lui tezaure uriașe de galbeni, descoperite în ținutul cetăților dacice din Hunedoara, scrie adevarul.ro.

De-a lungul timpului, mai multe tezaure mari de monede antice de aur au fost descoperite în ținutul cetăților dacice din Hunedoara.

Cele mai faimoase monede dacice de aur purtau amprenta Koson, pe care istoricii l-au identificat ca fiind unul dintre urmașii regelui Burebista, de la sfârșitul primului secol înainte de Hristos.

Regele dac Cotiso, temut de romani

Regele dac Koson nu este menționat în izvoarele literare păstrate din Antichitate, în schimb mai mulți autori antici fac referire în scrierile lor la regele dac Cotiso.

Unii istorici români i-au identificat pe Cotiso și Koson ca fiind același personaj istoric, prezentat de antici sub nume diferite, în timp ce alți oameni de știință au ajuns la concluzia că pot fi doi conducători diferiți ai dacilor.

Cea mai faimoasă relatare despre regele dac Cotiso i-a aparținut istoricului latin Anneus Florus (70 d. Hr. - 140 d. Hr.).

„Dacii trăiesc nedezlipiţi de munţi. De acolo, sub conducerea regelui Cotisoni, obişnuiau să se coboare şi să pustiască ţinuturile vecine, ori de câte ori Dunărea, îngheţată de ger, îşi unea malurile. Augustus a hotărât să îndepărteze această populaţie, de care era foarte greu să te apropii. Astfel, a trimis pe Lentulus şi i-a alungat pe malul de dincolo, dincoace au fost aşezate garnizoane. Astfel, dacii nu au putut fi înfrânţi, ci doar respinşi şi împrăştiaţi”, relata Anneus Florus.

Istoricul roman Suetonius (circa 75 d. hr. - 130 d. Hr. ) arăta că împăratul Augustus ar fi vrut să îşi dea fata în căsătorie regelui get Cotisonis, pentru a întări relațiile dintre cei doi.

„Un moment păruse că Augustus şi Cotiso vor intra chiar în legături de rudenie, asemănătoare cu acelea de pe vremuri între Dromichaites şi Lysimachos: Iulia trebuia să devină regină a Dacilor, iar fiica lui Cotiso împărăteasă romană, cei doi suverani dându-şi reciproc fiicele de soţii. Dar înţelegerea nu s-a făcut. În loc de aceasta, la Siscia = Segestica, se adunau trupe împotriva dacilor lui Cotiso, iar acesta îşi organiza puternic regatul în munţii sudvestici ai Daciei”, afirma istoricul Vasile Pârvan, în volumul Getica.

Potrivit istoricului român, regatul lui Cotiso se afla în vestul Daciei și ajunsese la o mare întindere, puterea sa fiind considerată primejdioasă pentru ținuturile din jur.

„Pustiirile dacilor în sud-vestul iliric deveniseră nu numai o plagă periodică locală, dar o adevărată primejdie şi pentru întreaga stăpânire romană la răsăritul Adriaticei. Prin a. 30 - 20 î. Chr., poeţii romani Vergilius, Horatius, Propertius pomenesc de repetate ori pe dacii, geţii şi sarmaţii năvălitori de dincolo de Dunăre atât în Pannonia şi Illyria, cât şi în Thracia”, arăta istoricul Vasile Pârvan.

Regele Cotiso sau Koson – după cum arătau unii istorici, ar fi fost aliat cu Brutus, cel care a complotat la uciderea lui Cezar. A fost amintit de poetul latin Horaţiu (65 î. Hr. – 8 î. Hr.).

„Lasă grijile obşteşti pentru Cetate. Armata dacului Cotisonis a pierit. N-a lipsit mult ca Roma să fie nimicită de dacii cei meşteri în azvârlirea săgeţilor”, relata Horațiu, contemporan al acestuia.

În vremea regelui Cotiso, dacii au început să cunoască civilizația romană, arăta istoricul Vasile Pârvan. Tot atunci ar fi adus meșteri romani, care le-au împărtășit cunoștințele tehnice la construcția unor monumente din cetățile dacice din Munții Șureanu.

„Reconstituirea probabilă a istoriei lui ar fi, în linii mari, următoarea: ajuns la 44 î.e.n. stăpân pe o parte a moştenirii teritoriale a lui Burebista, Coson intră în legături cu Brutus care, în Macedonia, se pregătea de luptă împotriva triumvirilor. Probabil că regele get îi dăduse lui Brutus ostaşi, primind în schimb bani buni de aur cu numele lui, dar cu figuraţia luată de pe monedele generalului roman. Nu se cunoaşte sfârşitul lui Coson şi al formaţiunii politice conduse de el”, arăta istoricul Hadrian Daicoviciu.

Monedele de aur Koson, simbolul bogăției regelui dac

Numele Koson nu a fost menționat în izvoarele literare, însă apare pe numeroasele monede antice de aur, descoperite în ultimele secole în ținutul cetăților dacice.

Primele monede de aur Koson ar fi fost descoperite la mijlocul secolului al XVI-lea, împreună cu comoara lui Decebal, despre care cronicarii epocii arătau că a fost găsită în albia râului Strei, la poalele Dealului Orlea, din vecinătatea Hațegului.

Locul unde ar fi fost descoperită comoara lui Decebal s-ar afla în prezent sub apele Lacului de acumulare de la Subcetate (video), ori în împrejurimile sale. Cea mai cunoscută relatare despre comoara lui Decebal i-a aparținut cărturarului Gheorghe Șincai.

„În numitul râul Sargeţiei, pre care romanii îl cheamă Streiu, s-au aflat prin întâmplare acestea: mergea nişte pescari români cu şeicile din Mureşu în Streiu şi, legându-şi luntrile cu un trunchiu, au zărit că sclipeşte ceva. Vrând să scoată din apă aceea ce stricase prin rădăcinile lemnului şi cercând mai de adinsul, au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscripţie grecească. Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.red. piese) de aur au aflat”, arăta cărturarul din secolul al XVI-lea.

Unii cercetători au susţinut că era puţin probabil ca tezaurul să fi fost găsit în albia Streiului, ci mai degrabă în vecinătatea cetăţilor dacice.

„Relatările lui Lazius nu coincid cu cele scrise de Centorio. Informaţia acestuia din urmă că tezaurul a fost descoperit într-o fortăreaţă foarte veche, aproape de Deva, după ploi abundente”, arăta arheologul Iudita Winkler, în lucrarea „Consideraţii despre moneda Koson” (1972).

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, localnicii au descoperit mai multe tezaure valoroase de Kosoni în zona cetății Sarmizegetusa Regia (video), iar în anii următori febra aurului a cuprins întreg ținutul din Munții Șureanu.

„Oamenii au pornit o adevărată migraţie spre Grădişte. Fiecare om sărac spera că fabuloasele comori ce se ascund printre ruine îl vor scăpa odată pentru totdeauna de mizerie şi-l vor face bogat. Grupurile ce se îndreptau spre munţi cu topoare, sape, lopeţi au atras pe drum şi pe oamenii ce prăşeau porumbul de la marginea satelor. Munca se oprea, iar fiecare om sănătos mergea spre Grădişte”, consemna Sigismund Jako în volumul „Cercetări arheologice la cetatea Grădiştea Muncelului” (1966).

Kosonii au dus la dezvelirea Sarmizegtusei Regia

Vestea că sătenii au găsit mari comori de aur în preajma ruinelor antice a stârnit interesul autorităților din Transilvania.

Paul Torok, reprezentantul Fiscului austriac, a coordonat cercetările care în anii 1803 – 1804 au dus la descoperirea a ceea ce a numit „un oraș necunoscut până atunci”. Atunci au fost scoase la iveală rămăşiţele unor temple, ale zidurilor cetății, un turn şi o baie romană.

Nefiind găsite tezaurele antice de galbeni pe care autoritățile sperau să le obțină și din cauza greutăților întâmpinate de autorități în ținutul neprietenos de munte, săpăturile au fost abandonate.

Abia după 170 de ani a fost semnalată din nou descoperirea unei monede Koson. În toamna anului 1970, muncitorul forestier Ștefan Portic a găsit moneda de aur la Căprăreața, în apropiere de sanctuarele din Sarmizegetusa Regia.

„La o cercetare mai atentă, moneda s-a dovedit a fi un Koson de aur (8,5 grame) şi reprezintă o raritate numismatică. Asemenea monede nu s-au mai descoperit din secolul al XIX-lea”, informa Drumul Socialismului, din 21 februarie 1971.

În primăvara anului următor, arheologii au cercetat zona Căprăreţei şi au scos la iveală o mulţime de obiecte antice, fără însă a menţiona găsirea unor obiecte de aur.

Unele dintre ele, unelte de fier, ieșiseră la iveală în timpul corhănitului buștenilor, de la începutul anului 1971.

În primii ani după 1990, moneda koson din aur găsită de Ştefan Portic a atras numeroşi căutători de comori în Sarmizegetusa Regia, dotaţi cu detectoare de metale, care au descoperit aici cele mai prețioase comori dacice cunoscute: cel puțin 24 de spirale de aur și mii de monede antice de aur.

Din anii 2000 până în prezent, autoritățile statului român au recuperat peste 1.000 de monede antice Koson, însă tezaurele monetare dispărute cântăresc peste 25 de kilograme.

De unde provin monedele dacice Koson

Atât regele dac Koson, al cărui nume a fost gravat pe misterioasele monede de aur, dar și originea acestora au stârnit interesul oamenilor încă de la începutul secolului XX. Istoricul Vasile Pârvan le considera piese de import, care au fost oferite căpeteniei.

„Întocmai cum marele număr de Lysimachi de aur, găsiţi în Dacia şi la Dunăre nu presupun baterea de astfel de monetă în Dacia, tot aşa marele număr de Kosoni găsit în Ardeal nu îndreptăţeşte de fel concluzia (că găsirea lor în Transilvania este un indiciu al patriei acestor monede). Atât Lysimachii, cât şi Kosonii sunt plata pentru serviciile de mercenari făcute în Miazăzi, fie de Daco-Geţi, fie de ceilalţi barbari sarmato-celto-germani din Răsăritul Daciei”, arăta istoricul Vasile Pârvan, în Getica (1926).

Alți istorici contemporani lui Vasile Pârvan l-au contrazis cu privire la originea monedelor, despre care la acea vreme știau că mai mult de 1.000 de piese au fost descoperite în 1803, la Sarmizegetusa Regia (Grădiștea de Munte).

„Cu privire la determinarea unde au fost emise aceste monete Koson studiul lui Bahrfeldt arată, după cât se mai poate stabili astăzi, provenienţa pieselor aflătoare în colecţiunile principale din Europa, că toate monedele sunt originare din Transilvania. Toate descoperirile de tezaure mari se restrâng la spaţiul dintre Mureş şi creasta Alpilor transilvăneni, limitat la vest prin linia Deva — Pasul Porţilor de Fier şi la est prin vecinătăţile oraşului Sibiu, deci mai cu seamă în districtele Sibiului şi Hunedoarei. Cel mai mare tezaur cuprinzând la un loc peste 1.000 de bucăţi şi deci important pentru rezolvarea chestiunei a fost găsit de doi ţărani români în Iunie 1803 în munţi între Sibiu şi Haţeg, în localitatea Grădiştea, vechea Sarmisegetuza, reşedinţa regilor daci. Dacii au avut monete de aur şi susţin chiar că singura monedă dovedită până azi din aur pur este tocmai aceea a lui Cotison, bătută între anii 30—24 î. Hr.”, arăta numismatul Leon Ruzicka în 1921.

Potrivit acestuia, baterea monedelor de către regele Koson ar fi fost o măsură de pregătire a războiului. Câteva decenii mai târziu, Hadrian Daicoviciu explica prezența monedelor în ținutul cetăților dacice ca fiind aduse aici fie ca pradă, fie ca moștenire.

„Moneda de aur Koson trebuie pusă în conexiune cu o putere regală dacică, fie că piesele au fost emise direct din ordinul regelui Coson, fie de străini, pentru el”, relata istoricul Hadrian Daicoviciu.

Arheologul Iudita Winkler afirma în urma studiului „Consideraţii asupra monedei Koson” (1972) că monedele ar fi fost făurite într-una din cetăţile dacice, și nu într-o monetărie greacă, așa cum au afirmat alți istorici.

„Moneda cu legenda Koson, deosebindu-se prin stilul ei de emisiunile romane şi fiind atestată numai prin descoperiri de pe teritoriul Daciei, trebuie considerată ca o emisiune locală, care ne indică o alianţă a regelui Coson cu Brutus. Emiterea ei începe ca atare în anul 43 î.Hr., extinzându-se asupra unei perioade de relativ scurtă durată, dar neprecizabilă”, scria Iudita Winkler.

Monedele dacice Koson, datate în jurul anului 42 î. Hr., cântăresc în jur de opt grame, au fost bătute la cald şi au o figuraţie inspirată de cea a denarilor romani.

Pe aversul kosonilor este reprezentat un vultur aşezat pe o ghioagă, care ţine într-una din gheare o cunună cu lauri, iar pe reversul monezilor sunt înfăţişate trei personaje a căror costumaţie seamănă cu cea a demnitarilor romani din trecut. Staterii sunt inscripţionaţi însă cu litere greceşti.