Premium
Alexandru Muraru, consilier onorific al premierului și reprezentant special al Guvernului pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei, combate într-un comunicat de presă editorialul în care Vladimir Putin. „Basarabia nu a fost „ocupată” de către România în 1918, la finalul Primului Război Mondial, așa cum afirmă președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, ci realipită, în urma unor procese democratice și realități istorice”, spune Muraru.
Punctul de vedere al oficialului român:
„Revizionismul, tezele disimulatorii despre trecut și denaturarea adevărului istoric nu fac decât să consolideze realitatea că narațiunile istorice false sunt parte a unui război hibrid purtat de Federația Rusă
Articolul de opinie al președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, intitulat „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor” - în care face trimitere și la Bucovina de Nord și Basarabia, iar despre cea din urmă spune că „a fost ocupată de către România în 1918”, la finalul Primului Război Mondial - reprezintă o altă denaturare semnificativă a adevărului istoric și o ultragiere a memoriei celor care au purtat idealurile de libertate și democrație pentru Basarabia.
Bucovina a făcut parte din ținutul istoric al Moldovei dintotdeauna, până când a fost anexată de Monarhia Habsburgică în 1775, iar Basarabia, teritoriul dintre Prut și Nistru, a fost anexată prin Tratatul de la București din 1812 de către Imperiul Rus.
Nu doar victoriile militare din Primul Război Mondial sau intervenția armatei au stat la temelia României Mari, ci actul de voință al națiunii române și al locuitorilor majoritari români din teritoriile alipite de către imperiile - ce au dominat scena continentală până la finalul Marelui Război - care au răspuns unei realități istorice.
Desăvârșirea unității naționale a românilor la 1918 s-a înfăptuit prin actele de unire de la Chișinău, Cernăuți și Alba-Iulia, în timp ce tratatele de pace care le-au dat consacrarea internațională au fost semnate în anii 1919-1920.
Așadar, România nu a „ocupat” Basarabia și nici Bucovina de Nord în 1918, ci le-a realipit la în urma unor procese democratice prin care populația majoritar românească din aceste provincii și-a exprimat dorința de unire cu Regatul României.
Spre deosebire de raptul teritorial la care rușii au recurs atunci când au anexat samavolnic teritoriul dintre Prut și Nistru, unirea cu Regatul României de la 1918 s-a realizat pe baza dreptului autodeterminării și în urma votului Sfatului Țării care era cel mai reprezentativ organism politic al cetățenilor din Basarabia. Acest vot a fost liber și democratic.
Bucovina de Nord și Basarabia au fost anexate de către Rusia sovietică în urma pactului Ribbentrop – Molotov din august 1939 pe care tezele centrale și discursul oficialilor de la Moscova evită să îl amintească. Prin acest pact, s-au împărțit sferele de influență în Europa între Germania nazistă și Rusia sovietică, iar în protocolul adițional secret Basarabia era „alocată” lui Stalin, la înțelegere cu Hitler. Anexarea Bucovinei de Nord a venit în urma lăcomiei liderului sovietic care, inițial, dorea să anexeze toată Bucovina, deși U.R.S.S. nu avea niciun drept istoric ori național, la fel ca în cazul Basarabiei.
Anexarea „doar” a Bucovinei de Nord de către U.R.S.S. în 26-28 iunie 1940 s-a făcut în urma tensiunii diplomatice sovieto-germane generate de ieșirea U.R.S.S. din limitele acordului de delimitare a sferelor de interesele din august septembrie 1939, provincie nemenționată în articolul 3 al protocolului adițional al pactului Ribbentrop – Molotov.
Aceste puncte de vedere enunțate de către președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, care utilizează revizionismul, tezele disimulatorii despre trecut și denaturarea adevărului istoric fac parte din recuzita istoriografică cunoscută post-sovietică rusă de aproape 100 ani, un semnificativ război hibrid, și au rolul de a construi narațiuni istorice false pentru a-și justifica visele post-imperiale, expansioniste, care încearcă să conteste realitățile geopolitice stabilite prin tratatele internaționale și principiile democratice pe baza cărora s-au construit și funcționează statele și instituțiile secolelor XX-XXI”.
Articolul lui Putin
Spiritele s-au inflamat în rândul naţionaliştilor ruşi după apariţia la 12 iulie pe site-ul oficial al Kremlinlui - kremlin.ru - a unui articol semnat de preşedintele rus Vladimir Putin, 'Despre unitatea istorică a ruşilor şi ucrainenilor'.
"...Republicile fondatoare ale Uniunii (URSS), după ce ele însele au anulat Tratatul din 1922, trebuie să revină la graniţele în care au intrat în componenţa Uniunii. Restul achiziţiilor teritoriale ulterioare constituie obiect de discuţie, de negocieri, întrucât baza a fost anulată. Cu alte cuvinte, plecaţi cu ceea ce aţi venit!", scrie Putin în articolul său publicat în limbile rusă şi ucraineană.
În genere, întregul articol reprezintă o expunere a unei viziuni neoimperialiste ruse asupra istoriei Europei de Est, de la Rusia veche până în zilele noastre. În acest text, Putin pune sub semnul întrebării integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei, afirmând că partea rusă 'nu va permite niciodată teritoriilor noastre istorice şi persoanelor apropiate nouă care locuiesc acolo să fie utilizate împotriva Rusiei', potrivit agenţiei de presă oficiale ucrainene Ukrinform.
În acest context, corespondentul Unian la Moscova l-a întrebat vineri pe purtătorul de cuvânt al preşedintelui rus dacă Kremlinul împărtăşeşte reacţia posturilor televiziunilor federale de stat după 'articolul ucrainean' al lui Vladimir Putin despre necesitatea de a 'captura noi teritorii ale Ucrainei sau chiar de a lichida Ucraina ca stat', motivând aceasta 'prin graniţele din 1922 la momentul creării URSS' şi dacă Kremlinul este pregătit în acest caz să înceapă negocierile pentru a returna Taganrogul Ucrainei. Taganrog este un oraş-port la Marea Azov, care în prezent face parte din regiunea rusă Rostov pe Don.
Dmitri Peskov a răspuns: "În articolul său, (Vladimir) Putin a evocat în general acele mine cu reacţie întârziată, care au fost puse la baza URSS, despre principii juridice, etc". Şeful statului rus critică îndeosebi în articolul său prevederea din Declaraţia din 1922 privind crearea URSS potrivit căreia fiecare republică sovietică poate să se alăture sau să părăsească Uniunea după cum doreşte.
"În ceea ce priveşte discuţiile în jurul articolului, acestea au loc într-adevăr într-un mod foarte intens, articolul fiind unul de rezonanţă şi atrage într-adevăr atenţia diverşilor experţi care exprimă puncte de vedere diferite. Ştiţi că nimeni nu pune la îndoială oficial integritatea teritorială a Ucrainei şi declaraţii oficiale cu privire la aceasta nu au fost şi nu există", a afirmat Peskov.
La insistenţa reporterului Unian despre cum ar trebui să perceapă Kievul declaraţiile deputaţilor Dumei de Stat din partea Rusiei Unite, partidul pro-prezidenţial, Dmitri Peskov a răspuns: "Desigur, acesta este cel mai mare partid politic rus, acolo sunt exprimate diferite opinii - chiar aşa este". Or, declaraţiile multora dintre parlamentarii Rusiei Unite sunt cele mai revendicative, potrivit analiştilor ucraineni.
Ucraina nu ar trebui să se teamă de pretenţii teritoriale din partea Rusiei pe fondul acestor declaraţii, a insistat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, în timp ce observatori independenţi de la Moscova susţin că prin articolul său preşedintele rus a deschis "cutia Pandorei".
În articolul său, Putin susţine că autorităţile ucrainene au decis să întemeieze independenţa Ucrainei prin 'negarea trecutului său'. Preşedintele rus acuză Kievul de 'asimilare forţată' a ruşilor, iar Occidentul de crearea unui proiect 'anti-Rusia' cu scopul de a rupe relaţiile dintre Ucraina şi Federaţia Rusă.
În opinia şefului statului rus, Ucraina de astăzi este 'rodul epocii sovietice', avertizând Kievul că 'adevărata suveranitate a Ucrainei este posibilă numai în parteneriat cu Rusia'.
Deşi o parte a comentatorilor ruşi afirmă că articolul lui Putin nici nu ar trebui luat în seamă, fiind o expunere a tezelor din manualele sovietice de istorie, alţii, precum redactorul şef al postului de radio Eho Moskvî, Aleksei Venediktov, de profesie istoric, susţin contrariul. Textul, potrivit lor, reprezintă o 'fundamentare a esenţei (neo)imperiale a Rusiei actuale', conţinând 'revendicări teritoriale şi pretenţii teritoriale'.
În opinia lui Venediktov, acesta este un articol-program, mai ales că a doua zi după apariţia sa, ministrul apărării rus Serghei Şoigu a dispus ca textul să fie inclus pe lista subiectelor obligatorii pentru pregătirea militar-politică a soldaţilor ruşi 'datorită numărului mare de reacţii în cercurile militare'.
A-l trece cu vederea nu ar fi înţelept, a declarat Venediktov în cadrul unei emisiuni sâmbătă la Eho Moskvî, subliniind că Putin transmite de fapt un avertisment nu atât Ucrainei, cât mai ales Washingtonului că aderarea Ucrainei la NATO este o 'linie roşie' de netrecut.
Este un avertisment de genul celui transmis de Putin preşedintelui George W.Bush la summitul NATO de la Bucureşti în 2008, când Ucrainei şi Georgiei nu le-au fost acordate Planul de acţiune în vederea aderării la Alianţa Nord-Atlantică. Putin i-a spus atunci lui Bush jr.: 'Înţelegi, George, Ucraina nici măcar stat nu este, iar dacă va încerca să adere la NATO, Ucraina va înceta să mai existe'.
În opinia lui Venediktov, prin acest articol se fundamentează politica actuala şi viitoare a Federaţiei Ruse faţă de Ucraina şi Belarus.
Politologul rus Andrei Piontkovski, care trăieşte în SUA, a declarat că populaţiei ruse i s-a transmis de la cel mai înalt nivel că ruşii şi ucrainenii sunt un singur popor. Adevărat, Vladimir Putin a uitat să-i întrebe şi pe ucraineni dacă ei se consideră un singur popor cu ruşii, adaugă el.
Mai mult, articolul reliefează o idee mai veche a lui Putin privind împărţirea lumii în zone de responsabilitate între marile puteri, la fel ca după cel de-al Doilea Război Mondial.
În acest context, conform media ruse Rusia revendică spaţiul ex-sovietic, exceptând ţările baltice, care au intrat deja în UE şi NATO.
