Premium
Curtea Constituțională a publicat motivarea hotărârii luate deja în cauza privind conflictul constituțional între Guvern și Ministerul Public ca reprezentant al puterii judecătorești. După cum știți, hotărârea în favoarea guvernului era luatădeja. Dar motivele proaspăt publicate tind să dea o mai mare putere Guvernului și Parlamentului.
Citiți și: ALERTĂ - CCR explică de ce a încălcat DNA Constituţia în cazul OUG 13
Mai jos câteva consecințe, la cald
Guvernul va putea da oricând OUG
Conform Constituției, pentru a avea o ordonanță de urgență trebuie să avem urgență. Dar cine hotărăște urgența? Motivarea CCR, după decenii de mister, vine să ofere un răspuns.
Aprecierea oportunității adoptării unei ordonanțe de urgență constituie un atribut exclusiv al legiuitorului delegat, putând fi cenzurat doar prin controlul parlamentar.
Și, în altă parte:
Cu alte cuvinte, decizia legiferării aparține în exclusivitate legiuitorului delegat, care, dacă hotărăște reglementarea unei anumite situații juridice, are obligația de a se conforma exigentelor constituționale.
Asta inseamnă că Guvernul are a se teme doar de Parlament când legiferează pripit. Cum Guvernul este expresia majorității parlamentare, va putea legifera prin OUG oricât dorește. Desigur, poate unele ordonanțe vor pica. Dar în linii mari, guvernele vor putea folosi acest instrument pentru a ocoli dezbaterea publică. Serios, când a penalizat Parlamentul un Guvern pentru lipsă de transparență?!?
Aș fi preferat ca CCR să afirme deferența față de deciziile politice și nu supunerea absolută sub acest aspect. Adică să pornească de la premisa că autoritatea politică definește de regulă în mod legitim oportunitatea politică, inclusiv sub aspectul definirii urgenței. Dar să își păstreze dreptul de a bloca OUG-urile care sunt motivate în mod vădit aberant.
Se întărește poziția Parlamentului
Dacă te uiți în paralel la motivarea curții și declarați recentă a Parlamentului, nu poți să nu vezi similaritățile. De la folosirea repetată a cuvântului exclusiv (Parlamentul folosea suprem) la critica dură adusa Ministerului Public. Sunt sigur că aceia care au redactat forma finală a declarației au avut acces cel puțin la punctele principale pe baza cărora urma să fie scrisă motivarea.
Citiți și: Mai putem lua Parlamentul în serios?
Se pun unele limite puterii procurorilor
Nu insist aici, pentru că era de așteptat, dar repet faptul că motivarea este destul de critică. Spune Curtea:
Ca atare, niciun ministru nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile politice sau acțiunile exercitate în vederea elaborării ori adoptării unui act normativ cu regim de lege. A admite contrariul înseamnă a lăsa, indirect, posibilitatea intruziunii în procesul legislativ a unei alte puteri, cu consecința directă a încălcării separației puterilor în stat.
Și
Având în vedere faptele reclamate și cele reținute în ordonanța procurorului de caz, Curtea apreciază că toate elementele prezentate drept elemente materiale constitutive ale infracțiunilor imputate nu constituie altceva decât aprecieri personale sau critici ale autorilor denunțului cu privire la legalitatea și oportunitatea actului adoptat de Guvern.
Citiți și: Să lăsăm CCR în pace
