Premium
Niciodată nu poate fi justificat să distorsionezi realitatea în serviciul unei cauze sociale ori politice, indiferent cât de justă ar fi acea cauză
Asociația Medicală Americană afirmă că termenul de „sex” - în sensul referitor la mascul și femelă - e problematic și depășit; cu toții ar trebui să utilizăm acum sintagma „mai precisă” „sex atribuit la naștere”. Asociația Psihologică Americană este și ea de acord: termeni precum „sex din naștere” sau „sex natal” sunt „depreciativi” și înșelători, „presupunând implicit că sexul ar fi o caracteristică imuabilă”. Academia Americană de Pediatrie e la rându-i de aceeași părere: „sexul” este o „atribuire care se realizează la naștere”. Iar acum, Centrele de Control și Prevenire a Bolii ne îndeamnă să folosim sintagmele „atribuit mascul/femelă la naștere” sau „desemnat mascul/femelă la naștere” în loc de „biologic mascul/femelă” sau „genetic mascul/femelă”.
Activiștii justifică această revizuire lexicală atât prin motive pretins științifice, cât și prin faptul că se spune că terminologia tradițională referitoare la mascul și femelă ar submina „incluziunea” și „echitatea”. Însă aceste justificări nu pot rezista la o examinare. Iar acest newspeak [tip de limbaj imaginat de Orwell în romanul „1984”, deliberat ambiguu și contradictoriu cu scopul de a manipula - n.trad.] al asociațiilor medicale distorsionează o realitate științifică simplă într-atât încât o face de nerecunoscut.
Realitatea biologică
Aproape toate animalele, cât și multe plante, se reproduc sexual. La toate speciile care se reproduc sexual acest lucru are loc prin combinarea unui gamet mare, denumit ovul, cu un gamet mic, denumit spermatozoid. Deși există unele plante și animale hermafrodite care produc deopotrivă ovule și spermatozoizi, nu există nici o specie de mamifere care să se reproducă astfel. La mamifere, fiecare individ nu poate să producă decât un singur tip de gamet. Acei indivizi care produc ovule (relativ puține) se numesc femele; acei indivizi care produc spermatozoizi (în număr mare) se numesc masculi. Faptul că un embrion de mamifer se va dezvolta pentru a deveni un mascul ori o femelă e determinat de o pereche de cromozomi sexuali: XX pentru femele, XY pentru masculi.
Mai pe scurt, la toate speciile de animale sexul unui individ e definit de mărimea gametului; la toate speciile de mamifere sexul e definit de cromozomii sexuali; și există două și numai două sexe: mascul și femelă. Toate acestea, firește, nu sunt vreo revelație recentă: sunt lucruri cunoscute de mai bine de un secol și sunt cunoștințe ce pot fi însușite prin orice curs de biologie măcar semi-decent de nivel de liceu. Desigur că impredictibilitatea mutațiilor și dezvoltării prenatale îi pot face pe unii indivizi incapabili să producă orice tip de gamet viabil. Dar orice individ infertil cu un cromozom Y va fi în continuare mascul, tot așa cum orice ființă umană cu un singur picior rămâne în continuare membru plin al speciei noastre bipede.
Foarte mult se exploatează tendențios faptul că un număr infim de indivizi umani se nasc cu alte tipare de cromozomi decât XX și XY. Cel mai comun caz e Sindromul Klinefelter, la care apar cromozomii XXY și care reprezintă 0,1% din nașterile viabile; acești indivizi sunt masculi din punct de vedere anatomic, deși cel mai des sunt infertili. Mai există alte cazuri extrem de rare, precum Sindromul de la Chapelle (0,003%) și Sindromul Swyer (0,0005%), în care se poate argumenta că indivizii respectivi cad în afara clasificării standard în mascul/femelă. Chiar și așa, distincția sexuală este în mod mai mult decât limpede binară, la fel de binară ca oricare altă distincție ce se poate regăsi în biologie.
Așadar, acestea fiind spuse, cum rămâne cu „sexul atribuit la naștere” susținut de asociațiile medicale?
Numele unui copil îi este atribuit la naștere; nimeni nu se îndoiește de acest lucru. Dar sexul nu îi este „atribuit” unui copil; sexul este determinat la momentul concepției, iar ulterior este observat la naștere, mai întâi prin observarea organelor genitale externe, iar ulterior, în caz că există îndoieli, prin analiza cromozomilor. Evident că orice observație e supusă erorii, iar în cazuri foarte rare sexul înscris pe certificatul de naștere e greșit și necesită rectificare. Însă potențialul de eroare al observației nu schimbă cu nimic faptul că ceea ce se observă - și anume sexul unui individ - constituie o realitate biologică obiectivă, exact cum sunt și grupa de sânge ori modelul amprentei digitale ale aceleiași persoane, iar nu un lucru care este „atribuit”. Proclamațiile acestor asociații medicale relevă un construcționism social ieșit pe arătură.
Sexul este o caracteristică fundamentală a speciei umane; este o variabilă esențială în psihologie, sociologie și politicile publice. La nivel mondial, bărbații comit imensa majoritate a omorurilor; femeile au o probabilitate mult mai mare de a fi părinți solitari. Și chiar dacă aceste distincții sunt de ordin statistic, iar nu absolut, ele contează. Discursul nostru public devine greoi și distorsionat dacă suntem incapabili să vorbim și să scriem deschis despre sexe. Și nicăieri nu este mai evidentă această pierdere decât în medicină.
Feministele protestează de decenii împotriva neglijării sexului în calitate de variabilă luată în calcul la deciderea diagnosticului și tratamentului medical, cât și împotriva supoziției tacite că corpul femeii va reacționa similar cu al bărbatului. În urmă cu doi ani, prestigiosul jurnal medical The Lancet a admis în sfârșit validitatea acestei critici, deși se pare că redactorii lui n-au reușit să-și calce pe inimă și să utilizeze cuvântul „femei”. În schimb, coperta jurnalului proclama: „Istoric vorbind, anatomia și fiziologia corpurilor cu vagin au fost neglijate”. Dar de acum până și această concesie cu două tăișuri s-ar putea să nu mai fie posibilă, dat fiind că negarea sexului biologic amenință să submineze formarea viitorilor medici.
Proaspăta reticență a establishment-ului medical de a vorbi sincer despre realitatea biologică derivă cel mai probabil din dorința lăudabilă de a proteja drepturile umane ale transsexualilor. Dar, oricât de lăudabil ar fi acest obiectiv, metoda aleasă e greșită. Pentru a-i proteja pe transsexuali de discriminare și hărțuire nu e nevoie să ne prefacem că sexul ar fi doar „atribuit”.
Niciodată nu poate fi justificat să distorsionezi realitatea în serviciul unei cauze sociale ori politice, indiferent cât de justă ar fi acea cauză. Dacă acea cauză e cu adevărat justă, atunci sigur poate fi apărată și prin acceptarea deplină a evidențelor din lumea reală.
Iar atunci când o organizație care se autoproclamă științifică distorsionează realitatea științifică în serviciul unei cauze sociale, ea nu se limitează doar la a-și submina propria credibilitate, ci o subminează și pe cea a științei în general. Și cum ne-am putea aștepta de la public să aibă încredere în declarațiile establishment-ului medical referitoare la alte chestiuni controversate, bunăoară vaccinurile - chestiuni în privința cărora consensul științific e într-adevăr corect -, când a făcut declarații atât de vizibil și de flagrant eronate despre o realitate atât de simplă precum sexul?
____
Articol de Alan Sokal (profesor de matematică la University College London și profesor emerit de fizică la New York University) și Richard Dawkins (biolog, zoolog, scriitor și profesor emerit la University of Oxford), publicat de The Boston Globe, în traducerea Rador Radio România
