Premium
Am ajuns în pragul Paștelui, în ajunul Învierii lui Isus, pe care o sărbătorim în fiecare an, pe cât posibil, cu sufletul, dar și cu trupul curat.
Cum am de gând să vă dau un exemplu pozitiv și cum, fără să vreau, uneori mie sufletul îmi călătorește după cum are plăcere, vă voi spune că pe la sat, pe acolo pe unde am avut norocul să mă nasc, mai exact prin nordul României, județul Maramureș, satul Desești, oamenii se pregătesc din timp ca să întâmpine în curățenie Lumina lu Dumnezeu, și grija lor se îndreaptă de la casa proprie până la pământul pe care îl au în stăpânire. Totul trebuie să fie la locul lui și curat.
Sigur că omul simplu și cu credință în Dumnezeu are o anumită cunoaștere spirituală prin care știe că cel mai important lucru pe care îl poate face este să-și curățească sufletul, o muncă mai serioasă și mai îndârjită decât oricare dintre muncile cu care țăranul nostru este obișnuit, dar care dă fructe mai bune decât oricare altele, după cum se știe că orice este obținut cu greu are mai mare valoare.
Așadar, oamenii de prin locurile mele natale se îngrijesc în perioada postului Paștelui, că aici despre asta vreau să vă vorbesc, dar și a altor posturi de peste an, să își poarte sufletul pe calea cea bună. Această perioadă este deci una de muncă, de rugăciune, de fapte bune și de spovedanie.
Muncesc pentru a-și curăța casele și terenurile, pentru a-și confecționa hainele tradiționale cu care să întâmpine marea sărbătoare, pentru a pregăti bucatele cele mai bune pentru ziua luminii care le va bucura sufletul și trupul deopotrivă.
În tot acest timp al muncii, își găsesc momente pentru rugăciune, despre care ei știu că este cel mai bun medicament natural al sufletului, pentru fapte bune, dovadă a apropierii de Dumnezeu, gândindu-se deci la cei mai nefericiți pe care îi ajută cu drag și din inimă, dar și la spovedanie, pe care nu uită să o facă înainte de marea sărbătoare.
Toate aceste obiceiuri au suferit în acest an, iar suferința oamenilor în general, dar în special a satelor, poate, este foarte mare. Totuși, în condițiile în care oamenii se găsesc azi, într-un război ciudat, cu un dușman nevăzut și chiar necunoscut, am avea mai multă nevoie decât oricând ca Lumina pe care Dumnezeu o reînnoiește în fiecare an să se reverse asupra noastră.
De asta este convins Părintele Ioan Ardelean, din acel sătuc mic din nordul României, care a găsit o soluție frumoasă pentru a aduce bucurie sătenilor și pentru a-i face să se simtă parte dintr-o comunitate unită, în bine de foarte multe ori, dar și în momente grele, ca acesta. Nu știu de ce, deja înainte să se întâmplă asta, mi-am imaginat că va fi chiar așa. Știu că are dumnealui câte o soluție pentru orice problemă, și-i mulțumesc pentru asta în numele sătenilor mei.
Așadar, azi, părintele va trimite, prin voluntari, fiecărei case din sat pachetul pascal cu paharul cu Paști și agheazmă pentru stropirea bucatelor, Pastorala PS Iustin, revista Cronica Satului Desești (pe care Părintele împreună cu familia Pârja se străduiesc să o ducă înainte) și o lumânare de aprins în noapte, când toaca va răsuna în sat pentru a-i chema pe oameni să ia lumină.
Da, deseștenii vor sărbători Paștele și în acest an, pentru că la miezul nopții toaca va răsuna peste sat chemându-i să ia lumină, iar ei vor ieși toți în curțile lor cu lumânări și vor lua Lumina lui Dumnezeu ca altă dată, poate cu o rugăciune mai aprinsă în gând acum.
Aceasta este dovada că se poate să trăim cu sufletul ceea ce ne dorim să trăim cu trupul. Eu voi fi și anul acesta cu ai mei, nu doar cu familia mea din România, ci și cu oamenii din satul meu pe care îi iubesc și îi stimez și pe care sper din suflet să-i mai revăd sănătoși.
Este dovada faptului că oamenii de suflet mai există și că până când mai există asemenea Oameni printre noi, mai avem o speranță. Mi-aș dori să fie acesta un exemplu pe care să-l urmeze și alții și probabil chiar îl vor urma. Poate că ne-a fost dat să sărbătorim Paștele în acest fel tocmai ca să ne amintim că cele mai profunde lucruri sunt trăite cu sufletul, nu cu trupul.
Paște binecuvântat, dragii mei! Fie ca Lumina să se răsfrângă asupra noastră, a tuturor!
de Lucia Ileana Pop
