Premium
„Nu am vorbit niciodată despre asta cu Viktor Orban”, a declarat președintele rus în timpul interviului acordat lui Tucker Carlson, căruia i-a povestit o „călătorie” pe care a făcut-o în tinerețe în Transcarpatia, în vestul Ucrainei
În fața lui Vladimir Putin care îl întrebase în preambul dacă este adevărat că are pregătire de istoric, chipul lui Tucker Carlson, fostă vedetă a Fox News, a exprimat de mai multe ori o oarecare încruntare. Dar cum îl putea opri pe președintele rus, lansat într-o lungă disertație cronologică despre istoria (și viziunea) Rusiei, de la aventurile prințului Rurik din 862 până la venirea sa la putere la sfârșitul anului 1999? Vladimir Putin a promis o „mică prezentare generală” de „30 de secunde sau un minut”. A durat în total 46 de minute - din două ore de interviu cu prezentatorul conservator american venit la Moscova pentru un interviu difuzat joi seară, reelatează Le Figaro citat de Rador Radio România.
În potopul de date, de nume de țari, de orașe și regiuni enumerate de președintele rus, cuvântul „Ungaria” s-a auzit de mai multe ori în gura liderului transformat pentru ocazie în istoric oficial al Marii Rusii. La fel și numele lui Viktor Orban, aliatul său în Europa, care s-a străduit încă de la începutul războiului să împiedice statele membre UE să susțină în continuare Kievul.
„Erau maghiari și se simțeau maghiari”
Vladimir Putin a vrut să spună o „poveste personală”, aceea a unei „călătorii turistice” pe care a făcut-o în tinerețe prin Uniunea Sovietică. „Undeva la începutul anilor 1980 am plecat cu mașină din Leningrad (Sankt Petersburg); m-am oprit la Kiev, apoi am plecat în vestul Ucrainei. Am intrat în orașul Beregovo și acolo toate numele orașelor și satelor erau în rusă și într-o limbă care îmi era de neînțeles - era maghiară. Nu ucraineană”, își amintește Putin, care era agent de informații KGB la acea vreme. Și a continuat povestea: „Pe stradă erau bărbați cu costume populare din trei piese și cu pălării negre. Erau artiști? Nu, erau unguri. Ce făceau ei acolo? Ei bine, acela era pământul lor, ei locuiau acolo. Au păstrat limba maghiară, numele și toate costumele naționale. Erau maghiari și se simțeau maghiari”.
Anecdota este bineînțeles încărcată de sensuri politice. Vladimir Putin schimbă apoi discursul de călător pentru cel de istoric: „După cel de-al Doilea Război Mondial, Ucraina a primit nu doar o parte din teritoriile poloneze (...), ci și o parte din teritoriile luate de la România și Ungaria. „Avem toate motivele să spunem că Ucraina este un stat artificial, creat după voința lui Stalin”, afirmă președintele rus. La care Tucker Carlson a reacționat: „Credeți că Ungaria și alte națiuni au dreptul să recupereze aceste pământuri?” „Sub regimul stalinist, toată lumea recunoaște că au fost multe încălcări ale drepturilor altor state. În acest sens, desigur, este cu totul posibil, dacă nu să spunem că au dreptul să ceară restituirea pământurilor lor. În orice caz, este de înțeles…”, spune Vladimir Putin.
Conversația devine apoi mult mai direct politică. „I-ați spus lui Viktor Orban că poate recupera o parte din pământul Ucrainei?”, întreabă jurnalistul american. Vladimir Putin zâmbește larg, în timp ce răspunde: „Nu am spus-o niciodată. Niciodată, nici măcar o dată. El și cu mine nici măcar nu am avut o conversație despre acest lucru. Dar știu sigur că maghiarii care trăiesc [în Ucraina] vor să se întoarcă în patria lor istorică”.
Desigur, președintele rus nu avea de gând să spună contrariul; și-ar fi pus în pericol cel mai prețios activ în inima Europei Centrale, unde cicatricile istoriei împing în mod natural (dar nu sistematic) către neîncrederea în Moscova. Deja, cu ocazia vizitei premierului maghiar la Moscova de la începutul lunii februarie, fostul ministru slovac al economiei, Karel Hirman, i-a acuzat pe Orban și Putin că s-au „unit într-un obiectiv strategic comun: să mute granițele țărilor lor cu vecinii, astfel încât să elimine pierderile pe care le-au suferit în urma evenimentelor tumultoase din secolul al XX-lea. Subiectul este sensibil în Slovacia, unde tabăra liberală a pierdut ultimele alegeri legislative: chiar dacă nu s-a opus direct ajutorului european acordat Ucrainei, Robert Fico, noul premier din octombrie anul trecut, este acuzat și el că are simpatii rusești.
„Ungaria Mare” și „România Mare”
Prin urmare, Vladimir Putin induce îndoială, nu numai prin proclamarea inexistenței statului și a națiunii ucrainene - o poveste clasică pentru mulți ruși, care văd Ucraina doar ca o anexă a fostului lor imperiu, ci și prin introducerea unui ton naționalist între hotarele Mitteleuropei, zdruncinate de secole de istorie. În vestul îndepărtat al Ucrainei au existat întotdeauna - și există încă - minorități maghiare în regiunea Transcarpatiei și minorități românești în cea a Bucovinei.
Dar, spre deosebire de ceea ce sugerează președintele rus, care nu întâmplător menționează orașul Berehove, un fel de „capitală” maghiară a acestei regiuni multiculturale, ucrainenii – în sens etnic – reprezintă o majoritate covârșitoare a populației. La începutul anului 2000, maghiarii reprezentau 12% din cei 1,3 milioane de locuitori ai Transcarpatiei. Chiar și la începutul secolului al XX-lea, ei cântăreau mai puțin de o treime în această regiune, locuită în principal de populații slave, în special „rutenii”, care au trăit multă vreme ca o minoritate în cadrul Imperiului austro-ungar.
Dar adevărul nu mai contează. Discursul lui Vladimir Putin alimentează un naționalism maghiar (și românesc) care se trezește regulat la granița de vest a Ucrainei. În 2022, Viktor Orban a apărut cu o eșarfă reprezentând „Ungaria Mare” – așa cum exista înainte de Tratatul de la Trianon din 1920 –, stârnind furia Kievului, care a cerut, fără a primi, scuze oficiale de la Budapesta. Cu mult înainte de război, Ungaria a avut o politică generoasă de vize în această regiune ucraineană, astfel încât maghiarii să poată obține dublă cetățenie (deși aceasta nu este recunoscută de Kiev). Mișcarea s-a accelerat din 24 februarie 2022, mulți căutând să fugă în Ungaria pentru a scăpa de mobilizare.
În Sud-Est, ideea „României mari” mai are și ea câțiva adepți. Diana Șoșoacă, candidată populist-naționalistă la alegerile prezidențiale care vor avea loc la sfârșitul anului, ocupă a treia poziție în sondaje: își manifestă fără rezerve pozițiile pro-ruse și dorința de a extinde granițele românești în regiunile ucrainene din Bucovina și Basarabia.
„Diana Șoșoacă este una din acele persoane care mizează pe Rusia drept câștigător”, rezuma recent cercetătorul Florent Parmentier, secretar general al CEVIPOF, în Le Figaro. În fața lui Tucker Carlson, susținător al lui Trump, Vladimir Putin a jucat această carte a diviziunii teritoriale a Europei, pentru care Ucraina ar plăti prețul. În ultimele luni, Dmitri Medvedev, fostul președinte rus cu poziții maximaliste în război, a cerut adesea ca Polonia, Slovacia, Ungaria și România să împartă vestul Ucrainei.
În acest scenariu de dislocare a teritoriilor, Rusia ar recupera desigur marea majoritate a țării vecine, și nu doar la est de Nipru. Pentru a înțelege scenariul, este suficient să asculți lunga lecție de istorie ținută de Vladimir Putin: ea semăna cu recitarea, bine-înțeles, academică a obiectivelor de război nerecunoscute ale „operațiunii militare speciale”, acest război căruia nu i se spune război.
