Premium
Strabismul este o afecțiune oculară comună în rândul copiilor, caracterizată prin lipsa de aliniere corectă a ochilor. Această condiție poate duce la dificultăți de vedere binoculară și, dacă nu este tratată, poate avea consecințe pe termen lung asupra vederii. Înțelegerea cauzelor strabismului este esențială pentru a asigura intervenții timpurii și eficiente.
Viciile de refracție
Una dintre cauzele strabismului la copii este reprezentată de viciile de refracție [1]-[2]. Acestea sunt un set de afecțiuni oculare care implică o focalizare incorectă a luminii în ochi, ceea ce duce la o vedere neclară. Cele mai comune tipuri de vicii de refracție sunt miopia, hipermetropia și astigmatismul.
Exista o legătură directă între acestea și strabism. În cazul copiilor, viciile de refracție pot determina copilul să strângă sau să închidă ochii pentru a vedea mai clar, ceea ce poate duce la dezvoltarea strabismului. Diagnosticul precoce al viciilor de refracție și corectarea acestora cu ochelari sau lentile de contact pot preveni dezvoltarea strabismului. Este important să se realizeze un consult optometric pentru a detecta orice viciu de refracție, pentru a putea fi tratat în mod adecvat.
Tratamentul acestor vicii de refracție poate include ochelari, lentile de contact sau chiar intervenții chirurgicale, în funcție de severitate. Controlul la ochi ajută la identificarea viciilor de refracție la timp. Acest lucru este deosebit de important în cazul copiilor, deoarece viciile de refracție netratate pot duce la dezvoltarea unor probleme oculare complexe, cum ar fi strabismul.
Unii factori genetici
Factorii genetici au rol în apariția strabismului la copii, cu o incidență crescută în familiile unde există un istoric medical de strabism sau alte vicii de refracție, cum ar fi astigmatismul, miopia sau hipermetropia [1]-[2]-[3].
Anomaliile genetice pot influența dezvoltarea și funcționarea mușchilor oculari sau a nervilor cranieni, contribuind astfel la nealinierea axei vizuale a ochilor. În plus, predispoziția ereditară poate determina apariția strabismului chiar și în absența unor probleme de vedere cunoscute în familie.
Aceste aspecte subliniază importanța consulturilor regulate la ochi pentru detectarea timpurie și intervenția adecvată în cazul copiilor cu risc genetic crescut pentru această afecțiune. Așadar, programează un test de vedere gratuit la Lensa.ro pentru copilul tău indiferent dacă are sau nu probleme vizibile la nivelul ochilor!
Unele anomalii neurologice sau musculare
Anomaliile neurologice sunt un spectru larg de afecțiuni care pot afecta sistemul nervos, inclusiv creierul, măduva spinării și nervii periferici. Unele dintre aceste condiții, cum ar fi paralizia cerebrală sau tumorile cerebrale [1]-[2], pot avea un impact asupra musculaturii oculare și pot duce la apariția strabismului.
Musculatura oculară joacă un rol-cheie în alinierea corectă a ochilor. Există șase mușchi externi ai ochiului, care lucrează împreună pentru a permite ochiului să se miște în toate direcțiile. Atunci când acești mușchi nu funcționează corect, de exemplu din cauza unei paralizii, strabismul poate apărea. Există, de asemenea, o serie de anomalii musculare care pot duce la strabism. Acestea pot fi congenitale, adică sunt prezente de la naștere, sau pot fi dobândite, adică apar mai târziu în viață.
Anomaliile neurologice sau musculare pot duce la strabism prin interferența cu funcția normală a mușchilor oculari. De exemplu, o tumoră cerebrală poate exercita presiune asupra nervilor care controlează mușchii oculari, determinând astfel ochii să nu se alinieze corect. De asemenea, o leziune a nervilor care controlează mușchii oculari, cum ar fi o paralizie a nervului cranian, poate duce la strabism.
Unele afecțiuni
Strabismul este o afecțiune oculară care implică alinierea necorespunzătoare a ochilor, ce poate apărea și ca urmare a unor boli sau a unor condiții congenitale precum sindromul Down [1]. În cazul sindromului Down, strabismul este adesea rezultatul hipotoniei (sau tonusului muscular scăzut). Acești copii se nasc adesea cu mușchii oculari slabi, ceea ce duce la o aliniere incorectă a ochilor.
Bolile tiroidiene, în special boala Graves, pot, de asemenea, contribui la dezvoltarea strabismului [2]. Boala Graves este o afecțiune autoimună a glandei tiroide care poate cauza inflamația și umflarea țesuturilor din jurul ochilor. Acest lucru poate rezulta în alinierea incorectă a ochilor, ducând la strabism. Copiii cu strabism sau care au afecțiuni care sunt asociate cu un risc ridicat de strabism ar trebui să fie evaluați de un specialist cât mai curând posibil, pentru a se putea stabili cel mai eficient plan de tratament.
Recunoașterea timpurie a cauzelor strabismului la copii este imperioasă pentru a preveni complicațiile pe termen lung, cum ar fi ambliopia sau pierderea vederii binoculare. Prin consultații oftalmologice regulate și intervenții adecvate, cum ar fi corectarea viciilor de refracție, copiii cu strabism își pot îmbunătăți vederea și calitatea vieții.
Bibliografie:
1. American Optometric Association. “Strabismus (Crossed Eyes).” Www.aoa.org, www.aoa.org/healthy-eyes/eye-and-vision-conditions/strabismus?sso=y. Accessed 29 Mar. 2024;
2. “What Is Strabismus?” Cleveland Clinic, my.clevelandclinic.org/health/diseases/strabismus-eye-misalignment. Accessed 29 Mar. 2024;
3. Chitra Badii. “Everything You Need to Know about Crossed Eyes.” Healthline, Healthline Media, 20 Aug. 2019, www.healthline.com/health/crossed-eyes. Accessed 29 Mar. 2024.
