Premium
Interviu realizat de: Elena Balaban, Răzvan-Andrei Bădulescu, Elena-Ramona Chiseliță, Bianca-Cosmina Codreanu
Cum a reușit USR să vă câștige încrederea astfel încât să vă doriți să îl reprezentați?
În principal prin pragmatismul pe care l-a propus în ceea ce privește politicile publice. În 2016, programul USR pentru alegerile parlamentare nu a fost unul de stânga sau de dreapta, ci unul care aborda punctual problemele cu care se confrunta societatea, oferind soluțiile optime pentru reformarea statului indiferent de substratul ideologic pe care l-ar fi avut acestea.
Care considerați că este aportul pe care l-ați adus pentru dezvoltarea partidului?
Începând cu ianuarie 2018 - momentul în care am devenit membru - putem vorbi despre mai multe dimensiuni ale influenței aduse de mine în cadrul partidului. Am trecut printr-o serie de alegeri interne din poziția de candidat, respectiv cea de membru al unei comisii electorale. Am participat la campaniile externe ale USR și am atras noi membri, am contribuit la planurile de guvernare locală pentru Municipiul Iași.
Totuși, cred că cel mai relevant aspect e cel pedagogic, observabil în cadrul grupului, apoi organizației de tineret a USR. În cei aproximativ doi ani de existență a USR Tineret, am încercat să ofer tinerilor din partid șansa să învățăm cum ar trebui să arate acel politician nou propus de către USR - am subliniat nevoia ca el să fie mereu printre membri și printre cetățeni, apoi am portretizat fiecare acțiune politică drept un triatlon: natația e reprezentată de primul contact cu oamenii și de punerea în balanță a priorităților lor, ciclismul de redactarea propunerilor legislative și comunicarea lor, iar proba de alergare de implementarea reformelor.
Atât în viața internă a unei construcții politice, cât și în exteriorul ei, trebuie să trecem atent printr-o serie de etape pentru a ne vedea ideile devenite realitate. Iar asta înseamnă să nu ne luăm jucăriile și să plecăm dacă nu reușim - momentele de bravadă sau de diplomație excesivă îți pot oferi un câștig de etapă, dar constanța în practica politică și în discurs va arăta la final că reprezinți opțiunea potrivită pentru a implementa reformele dorite. Asta am încercat să arăt colegilor și cred că aici mi-am adus cel mai considerabil aport.
De ce ați ales USR și nu un alt partid de pe scena politică din România?
Argumentul principal pentru „De ce USR?” a fost dat în primul răspuns, dar se poate adăuga caracterul proeuropean al partidului și specificitatea anticorupție din programul electoral și din timpul campaniei și pre-campaniei din 2016. Ca să rezum, promovarea liberalismului, în opoziție față de acțiunile iliberale ale PSD ori față de pozițiile partidelor de dreapta care nu erau departe de dorința de limitare a drepturilor civile pentru minorități.
Începând cu 2014, adică de când am devenit major, am luat în considerare intrarea într-un partid politic, doar că opțiunile nu erau satisfăcătoare. Cu doi ani înainte, văzusem formarea unei noi „coaliții monstruase” împotriva președintelui în funcție, Traian Băsescu, între PNL și PC (care formau Alianța de Centru Dreapta) și PSD. Pentru un tânăr care a fost înconjurat de criticile din media față de PSD până în acel moment, majoritatea concentrate pe mandatul de premier al lui Adrian Năstase, a fost imposibil de iertat dorința PNL de a se alia cu principalul inamic, chiar și pentru a destitui președintele. Astfel, PNL ieșea din opțiunile posibile, iar restul, în 2014, Partidul Mișcarea Populară, Forța Civică, Partidul Poporului-Dan Diaconescu ș.a.m.d. nici nu puteau fi luate în considerare.
Apoi, a venit anul 2016, în care s-a fondat USR. La acel moment, intram în anul doi de facultate și în cel de-al doilea an de mandat ca student reprezentant în Consiliul Facultății de Istorie, UAIC. Una dintre condițiile de eligibilitate pentru funcția de reprezentare era neafilierea politică. În condițiile date, am așteptat să-mi închei mandatul în Consiliul Facultății și am devenit membru USR în ianuarie 2018.
Care credeți ca este impactul pe care l-a produs activitatea partidului de la înființare și până acum asupra vieții cetățenilor?
Normal, ar trebui să vorbim despre un impact fizic al activității unui partid asupra vieții cetățenilor. În condițiile în care USR nu s-a aflat în poziția de a influența decisiv procesul legislativ, care produce cele mai mari efecte în viața cetățenilor, cu rezerva unor cazuri excepționale, trebuie să ne rezumăm mai degrabă la impactul pe care l-a avut USR în mentalul colectiv.
Bineînțeles, putem vorbi despre activitatea Uniunii Salvați Bucureștiul, dinainte de 2016, privind patrimoniul bucureștean, în continuarea acțiunilor Asociației Salvați Bucureștiul, dar ea e mai puțin importantă decât ceea ce a oferit USR în 2016: speranța că nu toate partidele sunt corupte, că merită să avem încredere într-o mână de oameni care au pornit din mediul ONG sau au fost parte a guvernului tehnocrat.
Care considerați că este viziunea pe care partidul o are, însă aceasta nu este înțeleasă în totalitate de către cetățeni?
Paradoxal, aș putea spune, e vorba despre acel pragmatism propus în 2016. Am dori să putem lucra punctual pe legislație care să îmbunătățească viața cetățenilor, indiferent de afilierea politică a celor care doresc să colaboreze sau indiferent de încadrarea unei politici publice pe spectrul ideologic.
Dar în condițiile în care societatea românească a devenit excesiv de polarizată, e dificil să te prezinți, de exemplu, ca partid care refuză încadrările ideologice și care preferă să fie un partid deschis, în comparație cu partidele vechi/tradiționale, care sunt închise și rigide.
Avem mai bine de 30 de ani în care cetățenii s-au împărțit între a spune că stânga reprezintă răul inerent, prin FSN/PSD, iar dreapta reprezintă salvarea din brațele comunismului, ori că partidele de stânga sunt singurele care se interesează de soarta românilor, în timp ce dreapta vrea doar să privatizeze totul și să lase pe cei fără venituri ori cu venituri minime să se descurce cum pot, fără suportul statului. Acum e dificil de navigat printre elementele care compun percepția oamenilor despre ceea ce înseamnă ideologiile, doctrinele, diferențele dintre ele sau de explicat de ce un partid altfel poate să producă schimbarea doar dacă face politici publice pentru cetățean și nu politică bazată pe identificarea ideologică/doctrinară și atât.
De ce credeți că partidul s-a propagat prepoderent în rândul tinerilor?
USR a apărut ca un partid pentru toți cetățenii, dar modul în care comunică nu poate fi accesibil pentru toți, la fel cum temele electorale abordate nu pot ridica interesul tuturor, fapt dovedit în 2016 și pe parcursul alegerilor de până acum.
Am avut tracțiune la segmentul 18-35 pentru că punctele de comunicare în timpul campaniilor reprezintă priorități pentru cetățenii care-l compun. Transparentizare, debirocratizare, susținerea antreprenoriatului ș.a.m.d. sunt subiecte pentru care cetățeanul aflat în segmentul opus de vârstă, de exemplu, 60/65+, dezvoltă un interes scăzut, pentru că prioritățile sunt mai degrabă de termen scurt și vizează necesitățile zilnice.
Care considerați că sunt factorii cheie care au dus la ascendența rapidă a partidului pe scena politică?
Voi numi unul singur, de care depinde oricare alt factor - contextul. USR nu ar fi apărut dacă nu am fi avut un context potrivit. Același factor a fost decisiv pentru intrarea partidului în Parlament, în 2016, pentru cele 22,36 procente ale Alianței USR-PLUS de la alegerile pentru Parlamentul European, în 2019, dar și pentru cele 15.02 procente de la alegerile prezidențiale.
Toate acestea sunt strâns legate de contextul politic. În 2016 nu am fi intrat în Parlament dacă cetățenii nu s-ar fi săturat de alternativele existente și dacă nu ar fi văzut că se poate guverna mai bine decât s-a întâmplat până atunci. De atunci, USR nu ar fi crescut dacă cetățenii nu ar fi văzut cu adevărat că niciunul dintre partidele vechi nu este reformabil. La alegerile europarlamentare, Alianța USR-PLUS, dar și PNL, nu ar fi performat atât de bine dacă nu ar fi existat un „inamic al societății”, în persoana liderului PSD, Liviu Dragnea. Apoi, scorul de la prezidențiale ar fi fost poate mai ridicat dacă principalul candidat nu ar fi fost Klaus Iohannis, ci un alt politician din partea PNL, respectiv dacă numărul candidaților „de dreapta” ar fi fost mai scăzut.
Astfel, cu toate acțiunile unui partid, inclusiv cu cele ale USR, prin care s-a definit ca cel mai european și modern partid din România, succesul sau decăderea construcțiilor politice depind mai ales de relația pe care o au față de celelalte partide și de cum sunt ele văzute în comparație cu acestea.
Care considerați că au fost obiectivele inițiale ale partidului și cum au evoluat acestea în timpul dobândirii puterii?
Transparentizarea și debirocratizarea, modernizarea aparatului de stat au fost parte a discursului general anticorupție. Până acum, cele trei elemente au fost transpuse în practica politică acolo unde avem reprezentanți - consiliile sectoarelor din capitală și în Consiliul General al Municipiului București.
De asemenea, primul element a fost unul pivotal în activitatea USR din Parlament, deputații și senatorii noștri transparentizând procesul legislativ în fiecare cameră și din fiecare comisie de lucru. Cât despre celelalte două, ele reprezintă obiective care pot fi îndeplinite treptat, prin mici victorii legislative, cum ar fi eliminarea obligativității ștampilelor pe documentele emise de către autoritățile statului pentru cetățeni, începerea procesului de digitalizare a lucrărilor științifice ș.a.m.d.
Care este contextul și motivația care au dus la formarea partidului?
După 10 ani de luptă civică în Bucureşti, activiștii care erau membri ai Asociației Salvați Bucureștiul au realizat că nu e suficient să lupți în tribunale împotriva proastei guvernări și că e nevoie de acțiune politică pentru a produce o schimbare reală. Astfel, a apărut USB - Uniunea Salvați Bucureștiul, vehiculul politic menit să transforme dorințele bucureștenilor în proiecte bine definite de politici publice și în acțiuni concrete cu substanță politică, care să transforme capitala într-un oraș cu adevărat modern.
Alegerile parlamentare din 2016 au oferit celor șansa de a contura o alternativă națională celor care au construit USB și care au încercat să construiască alternative politice similare în teritoriu. USR a devenit astfel platforma care a adus împreună atât oameni cu viziuni de stânga, cât și de dreapta sau centriști, prin mesajul de respingere a clientelismului practicat de vechile partide, dar și platforma prin care cetățenii își puteau vedea ideile transformate în proiecte transpartizane.
Credeți că această creștere a experienței partidului reprezintă schimbarea pe care mulți români o așteaptă?
Dezvoltarea partidului și câștigarea de experiență politică nu trebuie să facă românii să creadă că odată ce existăm se produce automat și schimbarea în politică.
Din contră. Cu cât un partid „îmbătrânește”, tinde să devină deconectat, rigid și să nu mai comunice cum ar trebui cu electoratul. Nici USR, nici oricare alt partid nou nu e scutit de așa ceva și e datoria cetățenilor să fie mereu vigilenți și implicați, pentru că schimbarea nu apare de nicăieri, ci din micile cărămizi puse de fiecare la fundația unei comunități sănătoase.
Experiența dobândită de noi cu siguranță va ajuta societatea, dar nu va fi niciodată de ajuns luată separat.
Credeți că noțiunea de leadership este definitorie pentru USR?
Pornind de la respingerea modului vechi de a face politică, USR s-a definit drept o construcție politică în care sunt importante proiectele și pozițiile partidului, nu liderii săi. Și în niciun caz nu liderul providențial pe care unii se așteaptă să-l găsească în fruntea oricărui partid.
Bineînțeles, alegătorii tind să caute persoane cu care să se identifice, mai degrabă decât idei, dar tocmai aici apare rolul USR - cel de a duce conștiința politică și mentalul colectiv al societății un pas în față, cel de a face cetățenii să înțeleagă că nu momentele de bravadă politică aduc schimbarea dorită, ci constanța și onestitatea actului politic.
Deci noțiunea de leadership și liderii se pot regăsi în USR, dar nu îi definesc.
