Premium
Papa Francisc a vorbit cu jurnaliștii despre evoluția negocierilor de pace dintre Rusia și Ucraina. „Vaticanul este în mod constant atent, Secretariatul de Stat lucrează și lucrează bine, lucrează bine. Știu că secretarul, arhiepiscopul Gallagher, lucrează bine acolo.”, transmite Papa Francisc, relaetază Vatican News. Papa susține în mesajul său că „am o mare stimă pentru pentru poporul rus și pentru umanismul rusesc".
„Apoi, un pic de istorie. A doua zi după [începutul] războiului - am crezut că nu se poate face acest lucru, un lucru neobișnuit - m-am dus la ambasada Rusiei, pentru a vorbi cu ambasadorul, care este un om bun. Îl cunosc de șase ani, de când a sosit. Este un umanist. Îmi amintesc un comentariu pe care mi l-a făcut atunci: "Nous sommes tombés dans la dictature de l'argent" [Am căzut în dictatura banilor], vorbind despre civilizație. Un umanist, un om care luptă pentru egalitate. I-am spus că sunt dispus să merg la Moscova pentru a vorbi cu Putin, dacă va fi nevoie. Lavrov [ministrul de externe, n.r.] mi-a răspuns foarte politicos - 'Mulțumesc' - [dar] că nu era necesar pentru moment.
De atunci am fost foarte interesați. Am vorbit de două ori la telefon cu președintele Zelensky; apoi cu ambasadorul de alte câteva ori. Și se lucrează pentru a ne apropia, pentru a căuta soluții. De asemenea, Sfântul Scaun face ceea ce trebuie să facă în ceea ce privește prizonierii, aceste lucruri... sunt lucruri care se fac întotdeauna și Sfântul Scaun le-a făcut întotdeauna, întotdeauna.
Și (apoi) predica pentru pace. Ceea ce mă frapează - de aceea folosesc cuvântul "chinuit" pentru Ucraina - este cruzimea, care nu este a poporului rus, poate... pentru că poporul rus este un popor mare. Este a mercenarilor, a soldaților care pleacă la război ca o aventură, mercenari... Prefer să mă gândesc așa, pentru că am o mare stimă pentru poporul rus, pentru umanismul rusesc. Gândiți-vă doar la Dostoievski, care până în ziua de azi ne inspiră, îi inspiră pe creștini să se gândească la creștinism.
Am o mare afecțiune pentru poporul rus și am, de asemenea, o mare afecțiune pentru poporul ucrainean. Când aveam unsprezece ani, era un preot lângă mine care celebra în ucraineană și nu avea băieți de altar, iar el m-a învățat să slujesc Sfânta Liturghie în ucraineană, iar toate aceste cântece ucrainene le știu în limba lor pentru că le-am învățat în copilărie. Așa că am o afecțiune foarte mare pentru liturghia ucraineană. Mă aflu în mijlocul a două popoare pe care le iubesc.
Nu sunt doar eu. Sfântul Scaun a avut multe întâlniri confidențiale, multe rezultate bune. Pentru că nu putem nega că un război, la început, poate că ne face curajoși. Dar apoi obosește și doare și vedem răul pe care îl face un război. Aceasta privește partea mai umană, mai apropiată.
Atunci aș vrea să deplâng, profitând de această întrebare: trei războaie mondiale într-un singur secol! Cel din 1914-1918, cel din 1939-1945 și acesta! Acesta este un război mondial, pentru că este adevărat că atunci când imperiile, fie de o parte, fie de alta, slăbesc, au nevoie să facă un război pentru a se simți puternice - și, de asemenea, pentru a vinde arme! Cred că astăzi cea mai mare calamitate a lumii este industria de armament. Vă rog! Mi s-a spus, nu știu dacă este adevărat sau nu, că dacă nu am mai face arme timp de un an, am putea pune capăt foametei în lume. Industria armelor este teribilă.
Acum câțiva ani, trei sau patru, o navă plină de arme a venit dintr-o anumită țară la Genova și a trebuit să treacă armele pe o navă mai mare pentru a le duce în Yemen. Muncitorii din Genova nu au vrut să o facă... A fost un gest. Yemen: mai mult de zece ani de război. Copiii din Yemen nu au mâncare. Rohingya, trecând de la o parte la alta pentru că au fost expulzați, mereu în război. Myanmar, este îngrozitor ce se întâmplă... Acum sper că ceva se va opri astăzi în Etiopia, cu un tratat...
Dar suntem în război peste tot și nu înțelegem acest lucru. Acum suntem afectați îndeaproape, în Europa, de războiul ruso-ucrainean. Dar este peste tot, de ani de zile. În Siria, doisprezece-treisprezece ani de război și nimeni nu știe dacă există prizonieri și ce se întâmplă acolo. Apoi, Libanul, am vorbit despre această tragedie...
Nu știu dacă v-am mai spus asta uneori. Când am fost în Redipuglia, în 2014, am văzut asta - și bunicul meu fusese la Piave și mi-a povestit ce se întâmplă acolo - și toate acele morminte de tineri... Am plâns, am plâns, nu mi-e rușine să o spun. Apoi, o dată, pe 2 noiembrie, o zi în care mă duc întotdeauna la un cimitir, m-am dus la Anzio și am văzut mormântul tuturor acelor băieți americani, [care au murit] în debarcarea de la Anzio. [Aveau] 19-20-22-22-23 de ani, și am plâns, într-adevăr, mi-a ieșit din inimă... Și m-am gândit la mame și la momentul în care aud un ciocănit la ușă: "Doamnă, un plic pentru dumneavoastră". Ea deschide plicul: "Doamnă, am onoarea să vă informez că aveți un fiu care este un erou al patriei...". Tragediile războiului.
Nu vreau să vorbesc de rău pe nimeni, dar m-a atins la inimă: când a avut loc comemorarea debarcării din Normandia. Șefii atâtor guverne au fost acolo pentru a comemora acest lucru. A fost începutul căderii nazismului, este adevărat. Dar câți băieți au rămas pe plajele din Normandia? Se spune că 30.000... Cine se gândește la acei băieți? Războiul a semănat toate astea. De aceea, voi, care sunteți jurnaliști, vă rog să fiți pacifiști, să vă exprimați împotriva războaielor, să luptați împotriva războiului. Vă cer ca un frate. Vă mulțumesc", a spus Papa Francisc.
