Premium
Persoanele predispuse genetic să dezvolte boala Alzheimer pot începe să își piardă simțul olfactiv înainte de a experimenta un declin al funcției cognitive.
Persoanele care sunt predispuse genetic să dezvolte boala Alzheimer pot experimenta un declin al simțului olfactiv înainte de orice modificare a funcției lor cognitive. Prin urmare, testarea modificărilor simțului olfactiv al unei persoane ar putea îmbunătăți diagnosticarea bolii Alzheimer și ar permite începerea mai devreme a tratamentelor.
"Simțul mirosului este unul dintre cele mai vechi simțuri", spune Jayant Pinto de la Universitatea din Chicago, Illinois. "Pe măsură ce sistemul nervos a evoluat, acesta a rămas strâns legat de alte funcții cerebrale, cum ar fi emoțiile, plăcerea, memoria etc. Deoarece problemele de memorie sunt o caracteristică cheie a bolii Alzheimer, ne-am concentrat asupra legăturii dintre miros și cogniție."
O genă numită APOE este foarte bine exprimată în părți ale sistemului senzorial care se referă la miros. Una dintre variantele sale, APOE4, a fost asociată cu un risc crescut de Alzheimer. Persoanele care poartă o singură copie a acestei variante au un risc de aproximativ trei ori mai mare de a dezvolta Alzheimer decât cele care nu au această variantă, riscul fiind mai mult decât dublu în cazul persoanelor care au două copii ale variantei.
Pentru a înțelege orice legătură dintre APOE4 și simțul olfactiv al unei persoane, Pinto și colegii săi au analizat datele care au fost colectate în cadrul Proiectului național american privind viața socială, sănătatea și îmbătrânirea (NSHAP). În 2010, peste 800 dintre participanții la proiect - cu vârste cuprinse între 62 și 85 de ani - au fost supuși unui screening genetic pentru a-i identifica pe cei cu varianta APOE4. În același an, aceștia au fost testați cu privire la cogniția lor, mai exact la abilitățile de gândire și memorie. Niciunul dintre participanți nu avea simptome de demență la începutul studiului.
Aceștia au completat, de asemenea, teste privind capacitatea lor de a diferenția între diferite concentrații ale aceluiași miros, cunoscută sub numele de sensibilitate la mirosuri, și capacitatea lor de a diferenția un miros de altul, cunoscută sub numele de identificare a mirosurilor, care au fost clasificate pe o scară de la zero la șase. Testele de cunoaștere și de miros au fost repetate în 2015.
În rândul celor 323 de participanți purtători ai uneia sau a două variante APOE4, sensibilitatea la mirosuri a dat semne de slăbire începând cu vârsta cuprinsă între 65 și 69 de ani, când cei cu varianta APOE4 au obținut un scor mediu de 3,2 pe scală, față de 3,9 pentru cei care nu erau purtători. Poate părea o diferență mică, dar o analiză statistică sugerează că nu a fost o constatare întâmplătoare.
Capacitățile de identificare a mirosurilor ale celor cu varianta au scăzut, de asemenea, mai rapid în comparație cu cele ale non-purtătorilor, dar la un interval de vârstă mai mare, între 75 și 79 de ani, decât scăderea sensibilității la mirosuri.
Abilitățile de gândire și de memorie au fost similare între purtătorii și non-purtătorii la începutul studiului, dar au scăzut mai rapid la cei cu APOE4 decât la cei fără.
Deoarece declinul sensibilității la mirosuri a apărut înainte de declinul identificării mirosurilor și înainte de apariția oricăror diferențe cognitive între cele două grupuri, testarea acestui aspect ar putea fi o modalitate utilă de a prezice dacă cineva ar putea dezvolta simptomele bolii Alzheimer în următorii cinci ani, dacă este deja susceptibil genetic la această afecțiune, potrivit cercetătorilor.
Matthew GoodSmith, membru al echipei, tot de la Universitatea din Chicago, spune că un dezavantaj al studiului este că nu a urmărit cine a ajuns să dezvolte Alzheimer sau orice semne ale acestuia în creier. "Cu toate acestea, rezultatele noastre ajută la clarificarea interacțiunii dintre pierderea mirosului și declinul cognitiv la pacienții cu risc genetic ridicat de a dezvolta Alzheimer", spune el.
