Premium
Cotidianul catolic "La Croix" constatǎ, potrivit rfi.ro, cǎ rareori a fost în Germania atît de lungǎ lista personalitǎţilor care se angajezǎ în favoarea imigranţilor. Printre alţii este citat actorul foarte popular Til Schweiger. Mai multe elemente explicǎ însǎ, într-un context mai concret, de ce germanii au adoptat o nouǎ "culturǎ a imigraţiei" şi sunt favorabili instalǎrii unei mare numǎr de strǎini pe teritoriul lor. Sǎnǎtatea economicǎ a Germaniei explicǎ în mare parte acest lucru. Cu un şomaj de numai şase la sunǎ, filiere întregi din Germania au nevoie de mînǎ de lucru. Pe de altǎ parte Germania este confruntatǎ, cum aratǎ tot La Croix, cu o "gravǎ crizǎ demograficǎ" şi cu fenomenul îmbǎtrînirii populaţiei. Mai rǎmîne acum sǎ fie integraţi efectiv cei un milion de strǎini pe care Germania s-ar putea sǎ-i primeascǎ anul acesta, un formidabil potenţial economic. Mai ales cǎ "autohtonii" europeni refuzǎ sǎ accepte anumite munci, considerate mai dificile sau mai puţin "valorizante". Statisticile aratǎ cǎ pînǎ şi în Franţa, unde şomajul se ridicǎ la cifra record de 10 la sutǎ, în jur 320 000 de locuri de muncǎ rǎmîn neocupate. In Germania aceste filiere care practic îi aşteaptǎ pe strǎini sunt şi mai numeroase, într-un context în care rata şomajului este de numai 6,4 la sutǎ, adicǎ cea mai micǎ din ultimii 25 de ani.
Sǎ analizǎm acum şi situaţia din unele ţǎri ale Europei de rǎsǎrit, membre ale Uniunii Europene, dar care nu au aceeaşi viziune despre eventualele avantaje ale imigraţiei. Mǎ refer la Ungaria, Polonia, Republica Cehǎ şi Slovacia. Ele se vor întîlni de altfel vineri 4 septembrie la Praga pentru a defini o poziţie comunǎ în privinţa imigraţiei, şi pentru a respinge ideea de cote de primire propusǎ de Uniunea Europeanǎ.
Cotidianul Le Monde îl citeazǎ în context pe primul ministru slovac Robert Fico cu aceste cuvinte: "Dacǎ mecanismul de repartiţie automatǎ a migranţilor este adoptat, ne vom trezi într-o bunǎ dimineaţǎ pe teritoriul nostru cu 100 000 de persoane sosite din lumea arabǎ şi nu vreau ca o astfel de problemǎ sǎ se punǎ în Slovacia".
Citez şi dintr-o analizǎ publicatǎ de Agenţia France Presse: "Frica de necunoscut şi de terorism, xenofobia, reflexul de auto-apǎrare a fostelor ţǎri sǎrace, etc., cauzele reticienţelor existente în ţǎrile est-europene faţǎ de refugiaţi sunt multiple". Sǎ decucem oare, de aici, cǎ Europa occidentalǎ are criterii mai degrabǎ economice de analizǎ şi de tratare a fenomenului, în timp ce ţǎrile din Europa de est au criterii mai degrabǎ identitare.
Intr-un foarte interesant articol publicat în Le Monde, politologul francez Jacques Rupnik (nǎscut dintr-un tatǎ sloven şi o mamǎ francezǎ) denunţǎ ostilitatea est-europenilor în faţa imigraţiei. Dupǎ 1989, spune ele, ţǎrile din estul Europei au pledat cu cea mai mare insistenţǎ în favoarea liberei circulaţii. Dar acum tot ele nu vor sǎ o acorde celor care nu sunt europeni. Sǎ fi uitat aceste ţǎri, mai scrie Jacques Rupnik, cǎ în noiembrie 1956 în jur de 200 000 de maghiari au fugit în vest de frica tancurilor sovietice? Si cǎ la fel, zeci şi zeci de mii de cehi au fugit de sovietici în 1968, dupǎ reprimarea primǎverii de la Praga, iar mulţi polonezi au fugit dupǎ 1981, cînd a fost interzis Sindicatul Solidaritatea?
Analiza lui Rupnik este mai subtilǎ şi mai nuanţatǎ şi nu o pot rezuma toatǎ, dar meritǎ subliniatǎ aceastǎ constatare: mentalitǎţile în estul Europei, regiune care nu are "complexul post-colonial" occidental, sunt altele, în ciuda faptului cǎ aceste ţǎri sunt integrate economic în Uniunea Europeanǎ.
