Premium
Începutul de an aduce cu sine mai multe provocări pentru cea mai importantă industrie productivă, și anume aceea a construcțiilor și dezvoltărilor imobiliare. Deși retail-ul are cele mai mari volume de vânzări, imobiliarele angrenează pe orizontală cele mai multe ramuri industriale și cei mai mulți angajați, fiind cel mai substanțial contributor la PIB. În acest context, specialiști în zona de analiză financiară confirmă așteptările cumpărătorilor , care dau ca sigură, conform cercetărilor, încă o creștere substanțială a prețurilor apartamentelor.
Vezi și: Fenomen pe piața imobiliară: românii cumpără cu bani cash, iar efectul e unul neașteptat
Pe de o parte, acesta va fi efectul măsurilor fiscale, dar și al menținerii dobânzii de politică monetară de către BNR. Creșterea cotei de TVA pentru locuințe, alături de evoluția inflației și a ratelor generează un efect prohibitiv pentru cumpărători, contribuind și la o inhibare a ofertei.
Pe de alta, oferta este deja în descreștere, numărul unităților locative fiind în scădere la nivel național, comparativ cu cererea, urmare a impactului pe care blocajul urbanistic din Capitală îl are pe teritoriul României. În plus, afacerile din imobiliare sunt inerțiale, durata de viață a proiectelor fiind de ani de zile. Or, dacă din 2020 până astăzi, la nivelul PMB nu s-a mai avizat nicio documentație, este evident că tendința se va acutiza, întrucât în cursul anului curent și al următorilor nu demarează noi construcții, disponibilul de pe piață continuând să scadă. Rezultatul imediat se manifestă prin exodul bucureștenilor către zona metropolitană, adică în orașele și comunele limitrofe, unde însă adesea infrastructura de utilități și rutieră este insuficientă. În plus, absența unităților de învățământ și locurile de muncă limitate generează trafic suplimentar tot în Capitală, contribuind la blocaje și poluare.
Un al treilea aspect generator al dezechilibrului ține de perspectiva indusă de conținutul legislației integratoare pregătite de guvern, sub numele de Codul Amenajării Teritoriului, Urbanismului și Construcțiilor. Criticile cele mai însemnate au venit din partea mediului de afaceri , care a semnalat riscul major pe care adoptarea acestei reglementări l-ar avea pentru întreaga economie, prin forma de naționalizare mascată , dar și prin limitarea drepturilor constituționale.
Or, toate aceste trei aspecte vin să concure, din păcate, la impactul negativ asupra nivelului general de trai și dezvoltare al tuturor românilor. Deși mulți nu înțeleg, sfera imobiliarelor include doar în mică măsură indivizi dubioși sau „rechini” implicați în retrocedări suspecte ori abuzive.
Marea parte a jucătorilor din piață sunt companii locale sau internaționale listate la bursă, deci extrem de riguros controlate de acționari.
Pe lângă taxele plătite la buget, firmele care se ocupă de edificarea locuințelor, depozitelor sau spațiilor comerciale au, direct sau indirect, zeci de mii de angajați, de la muncitori și meseriași, până la arhitecți, proiectanți, ingineri, structuriști etc. Contractele pentru bunurile și serviciile necesare construcției (de la finanțare la materiale, decorațiuni, amenajări diverse, utilități, instalații) sau operării ei (management, consultanță, intermedieri, mentenanță) înseamnă mii de alte companii, mai mici sau mai mari, care funcționează pe circuit.
Toate aceste entități plătesc felurite taxe și impozite, oferă locuri de muncă și asigură o infrastructură necesară tuturor celorlalte ramuri economice. De aceea, predicțiile vizând acest sector sunt de natură a îngrijora pe toată lumea, începând cu omul de rând și terminând cu decidenții politici.
Cei care își imaginează că dezvoltatorii vor sărăci din pricina tuturor acestor probleme și vor deveni taximetriști de ocazie se înșală. Ei se vor reorienta către țări unde mediul este predictibil și favorabil investițiilor, lăsând România pradă tocmai escrocilor deveniți peste noapte „constructori”.
