Premium
În România se luptă astăzi cu spor trei forțe politice. PNL, PSD și USR. Restul fie nu au spor (PMP), fie și-au atins sporul (ALDE) fie se manifestă în plan local. Iar alegerea dintre acestea trei este una tristă.
PSD este partidul anti-anti-corupție
Și nu mă refer aici doar la datul din gură sau la faptul că (surpriză) baronii locali nu sunt cei mai cinstiți oameni. Acestea sunt poezii. Mă refer la faptul că o serie de echilibre care existau odată în PSD au slăbit și, drept consecință, PSD poate face lucruri care altădată i-ar fi fost imposibile.
În 2012 și după li s-a spus șefilor de județ că prioritară e obținerea și controlul puterii și că trebuie să se comporte frumos. Cam în aceeași perioadă a existat o anume ostilitate ascunsă între Guvern și administrațiile locale PSD. Astăzi președintele Dragnea este el însuși vocea baronilor locali și a promis explicit că se va termina cu dominația Bucureștiului în formarea listelor.
Opoziția internă formată de Ponta poate să ducă la o bătălie pentru putere la un moment dat, dar nu urmărește să influențeze pe termen scurt și mediu deciziile partidului. Și, în plus, lui Ponta îi era mai ușor să joace cartea "eu sunt influența factorul de ponderare în acest partid corupt" când avea mai multă putere și mai puține dosare.
PNL este partidul anti-creștere economică
Mai precis PNL nu mai poate să spună creștere economică fără să spună "sustenabilă". Sustenabil și durabil sunt cuvinte cheie care pentru "hai să creștem mai puțin ca să nu avem surprize neplăcute". Ion Iliescu, spre exemplu, s-a reinventat de la doctrina reformei lente la "dezvoltare durabilă" care înseamnă fix "hai sa fim prudenți chiar dacă ne dezvoltăm mai lent". (Prin contrast, cuvântul cheie pentru creștere rapidă dar cu riscuri controlate este "robustă".)
Poate vi se pare că stau prea mult pe cuvinte, dar când principalul partid de dreapta nu mai poate să spună cu gura plină creștere economică, există o problemă. Dealtfel, partidul nici nu are politici care să vizeze creșterea.
Bănuiesc că este vorba de influența economiștilor guvernării Boc (care nu au fost niciodată floarea națiunii), combinată cu lipsa unei moșteniri de economiști ai PNL-Antonescu, combinată cu influența economiștilor academici care prioritizează în mod explicit stabilitatea (pentru că așa se vorbește la conferințe și pentru că salariile lor depind mai mult de stabilitate și mai puțin de creștere).
USR este partidul politic anti-politică
În acest timp, USR face politică, dar mai cu rușine, ca să poată spune că nu face. Partidul nu își asumă o orientare ideologică clasică, treaba lui, dar nici niște opțiuni de politici publice care să mă facă să îl votez. Și nu mă deranjează atât că nu le are aici și acum, cât că se comportă ca și cum ar avea de gând să intre și în campania electorală tot fără idei de acțiune. Ce ne oferă atunci USR: oameni de calitate dacă în mod improbabil ajung la putere vor aduce cei mai buni specialiști.
Dar ideea că poți guverna o țară doar pe baza opiniei specialiștilor este absurdă. Sociologii se împart în conflictualiști (lumea e luptă și putere) și funcționaliști (totul are un rost). Economiștii în cei ce cred că statul trebui să combată în mod regulat eșecurile pieței și cei acre cred că piața trebuie să combată în mod regulat excesele statului. Ecologiștii se împart între cei austeri acre vor să nu mai mâncăm carne sau să mergem cu mașina și optimiști tehnologici, care vor să băgăm bani în tehnologii care să combată degradarea mediului. Optimiștii sunt și ei de două feluri, unii cred că inițiativa privată produce inovarea, alții vor fonduri de la stat. Pe scurt, viața este complexă și de aceea opțiunile între experți sunt (surpriză) politice. Iar cine invocă consensul specialiștilor, nu cunoaște destui specialiști.
Dacă în anii '90 mai căuta să ținem linia după occident, astăzi (1) Occidentul suntem (și) noi și (2) Occidentul este într-o stare de epuizare post-criză.
Asta nu îi deranjează însă pe Nicușor, Clotilde și susținătorii lor, care cred că există unicorni și soluții magice, doar că politicienii corupți nu ne permit să ne jucăm cu ele.
Și noi cum votăm?
Trist este că nici unul dintre aceste partide nu este, probabil, atât de rău pe cât se descrie. Probabil că PSD se va abține sa decapiteze Justiția, cum s-a abținut și în trecut. Probabil că PNL va importa repede niște oameni cu viziune economică din afara partidului, cum a mai făcut și în trecut. Probabil că USR, în eventualitatea improbabilă a guvernării, se va trezi estul de repede din beția de hormoni ai fericirii.
Dar, în acest context, reflecția dinaintea votului devine extrem de aproximativă. Practic, suntem invitați să votăm un partid pornind de la ideea că defectele sale sunt mai puțin adevărate decât defectele adversarilor, deși el (partidul) insistă să ne convingă că ele (defectele) sunt foarte reale.
